Da. vrem.
Atunci...
să fie ciuperci!
Şi ne-am apucat
noi să însămânţăm ciuperci din miceliu.
Că, în rest, am pus de toate.
Că, în rest, am pus de toate.
Cumpărasem de pe
la sfârşitul lui februarie două pungi de
miceliu, una de bureţi de fag şi una de
shiitake, ambele cu garanţie până în aprilie. Instrucţiunile spuneau că shiitake trebuie însămânţat între felii de lemn, iar bureţii
de fag într-un suport pe
bază de paie cu rumeguş.
Aşa că, începând de săptămâna trecută, Adrian împreună
cu Meşterul nostru au dezbătut subiectul,
au analizat situaţia şi au tras
concluziile. Când am încercat şi eu să mă
bag în seamă în subiectul cu pricina, Meşterul
mi-a spus scurt: “Doamnă, cert e că, având mintea lui şi posibilităţile mele, o să vedem cum facem.” De
fapt, cert e că ne-am potrivit mănuşă pe
interesul omului. Era foarte pasionat de ciupercărie de multă vreme şi chiar dorise cu ceva timp în urmă să-şi facă una cu fonduri europene. Nu se legase
nimic până la urmă, dar dorinţa nu i se stinsese. Rămăsese mocnind în adâncul
lui, aşteptând o cât de mică scânteie ca să
ia foc din nou. Iar scânteia venise de la noi. Entuziasmul i s-a redeclanşat şi s-a
oferit bucuros să ne ajute.
Avem nevoie de
felii de lemn? Imediat. De care? Fag, brad, stejar, plop? Nu, stejar nu. Aşa spun instrucţiunile. Ok, sâmbătă ne-am trezit în
curte cu mai multe mostre de lemn. Fusese omul la păduse cu drujba şi tăiase câteva buturugi de mărime medie de salcie,
alun, păr pădureţ, păducel, carpen, arţar şi
de plop, pe care le-a tăiat în secţiuni de aproximativ 15-20 cm. Apoi ne-a mai adus
un balot frumos şi auriu de paie, conform
necesarului. După care a plecat mulţumit acasă, lăsându-ne pe noi doi să însămânţăm
în ele miceliul.
Zis şi făcut. Ieri am pregătit, însămânţat, legat şi depozitat în pivniţă cele şapte seturi de buturugi cu miceliu de shiitake (le-am
folosit pe toate ca să verificăm ce combinaţie e mai bună) şi am pregătit suportul de paie cu rumeguş pentru bureţii de fag (care trebuia să stea în aşteptare o noapte). Mai exact, am amestecat paiele
cu rumeguşul, le-am opărit cu apă şi le-am lăsat acoperite la cald până azi.
Azi am
însămânţat în el miceliul, am amestecat bine şi
am pus totul într-un sac de folie de plastic (înţepat din loc în loc) pe care
l-am depozitat în pivniţă, lângă sacii cu buturugile. Acolo este întuneric şi răcoare.
Germinarea miceliului
de shiitake pe buturugi are nevoie de 6 luni, în timp ce cel de bureţi de fag din
paie poate fi gata după 2-3 săptămâni.
Asta-i tot.
Experimentăm, ne
jucăm, glumim şi, cine ştie, poate, până la urmă, ne iese şi nouă măcar o ciupercă, acolo, oricât ar fi de
anemică şi de ameţită. Picior şi pălărie să aibă şi
să semene a ciupercă, zic! Atât. Cât s-o pot trage într-o poză şi s-o pun pe facebook. Aşa, doar s-o vadă lumea cât de curajoasă e ea după
ce a avut de-a face cu Marele Meşter şi cu noi, grădinării iscusiţi!
Din Grădina lui Dumnezeu: 18.04.2016
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu