vineri, 24 august 2018

Sal Rachele – Sibiu Story (1)



Adrian il cunoaste pe Sal din 2006, de cand au inceput o frumoasa comunicare si colaborare on-line (iar eu din 2012, cu ocazia primei lui calatorii spirituale in Romania), iar in anii  2012, 2013 si 2015 el s-a ocupat de organizarea evenimentelor lui Sal in Bucuresti.

Pentru cei care inca nu sunteti familiarizati cu notorietatea lui Sal voi da doar cateva detalii aici (pentru mai multe detalii puteti accesa website-ul lui Sal sau pagina sa de facebook). Sal este un invatator spiritual (nascut in Sedona, S.U.A.) si un medium exceptional, care are misiunea de a-i imputernici pe cei care ii solicita ajutorul si de a-i sprijini in regasirea maiestriei de sine, in vindecarea si integrarea sufletelor, in reamintirea si asumarea propriilor identitati divine, cosmice, universale. El este, de asemenea, autor de carti si compozitor de muzica de relaxare (pe care noi o ascultam frecvent). Noi i-am cunoscut si simtit calitatile si abilitatile si, la randul nostru, i-am oferit sprijinul si asistenta de care avea nevoie in tara noastra. Ne-a fost musafir in Bucuresti de fiecare data cand a avut evenimente in Romania si, dupa mutarea noastra in Gradina lui Dumnezeu, Adrian a mentinut constant legatura si colaborarea cu Sal pe alte planuri, dorindu-ne sa-l avem oaspete si aici. Ceea ce s-a intamplat in cele din urma, in aceste zile.

Aceasta introducere fiind facuta, cred ca v-ati putut face o oarecare idee asupra conjuncturii acestei vizite care a fost discutata si programata inca de anul trecut. Prietenul nostru Liviu, organizatorul turului lui Sal prin Romania din acest an (Sibiu, Cluj, Iasi si Brasov), ne-a sprijinit in dorinta comuna ca Sal sa ajunga la noi impreuna cu partenera lui, Mara, si cu asistenta sa, Jan. Ultimele discutii prefigurau ca ei sa ajunga la noi cu ocazia acestui tur desfasurat in august-septembrie. Mai exact, il asteptam dupa incheierea evenimentelor din Sibiu (fiind cel mai apropiat de noi din cele patru orase incluse in tur) in dupa-amiaza zilei de miercuri, 22 august, urmand sa plece mai departe spre Cluj in dimineata zilei de azi, 24 august.

Doar ca, asa cum avem noi, romanii, o vorba binecunoscuta, planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ. Anumite variabile, aparute neprevazut pe traseu,  au generat o volatilitate a planului, punand in pericol insasi vizita la noi.

Ok, ne-am zis noi, asta e. Ne parea foarte rau, dar ce era sa facem? Tot ce ne mai puteam dori era macar sa-l reintalnim pe Sal cumva, oricum. Fie chiar si in Sibiu, daca altfel nu era posibil.

Asa ca am anulat orice pregatiri proprii pentru vizita la noi, am rezervat o camera de hotel in Sibiu pentru doua nopti si am pornit la drum. Ne-am gandit ca, astfel, era o ocazie foarte buna sa vizitam si noi pentru prima data acest oras deosebit, incarcat de istorie si de frumusete medievala, si, in plus, ne puteam oferi si noua doua zile de rasfat special si sa ne sarbatorim aniversarea mariajului nostru din 22 august intr-un cadru inedit, poate chiar in compania prietenilor nostri veniti de dincolo de ocean, tocmai din America, si a prietenilor din Romania care ii insoteau.

Adrian a trebuit mai intai sa gaseasca in Sibiu un hotel sau o pensiune care accepta animale de companie, caci Ema avea sa vina cu noi. Nu aveam alta alternativa. Casa Kiev a fost optiunea perfecta. Era amplasata in imediata apropiere a hotelului in care Sal tinea evenimentele si foarte aproape de centrul vechi al Sibiului. Camera s-a dovedit foarte confortabila, extraordinar de spatioasa, iar Ema s-a declarat destul de multumita dupa ce a inspectat totul cu atentie. Mai ales de patul urias a fost foarte incantata, caci la scurt timp a adormit ca un bebelus.





























Dupa ce am servit masa, ne-am relaxat cateva ore in racoarea camerei de hotel si, spre seara, dupa ce s-a mai potolit canicula toropitoare de afara, am luat-o pe Ema in lesa si am pornit intr-o plimbare prin imprejurimi, dorindu-ne sa exploram drumul spre centrul Sibiului. Ne-am oprit mai intai la sala de evenimente unde Sal tocmai incheia seria de ateliere a zilei. Revederea a fost foarte placuta si entuziasta, iar Ema a captat din prima toata atentia, toate privirile si toate complimentele. Inutil sa va mai spun cat de impresionata a fost micuta noastra de o asa efuziune colectiva. Apoi, obosita peste masura, a cerut sa-si faca somnul de frumusete, fapt cu care noi am fost de acord. Cum si Sal era dupa o zi intreaga de sesiuni, ateliere si conferinte, am stabilit detaliile pentru o noua intalnire prelungita pentru a doua zi si ne-am despartit: Sal s-a retras sa serveasca cina, iar noi am dus-o pe Bubulina la hotel, dupa care am pornit in plimbarea dorita prin centrul vechi al orasului.

O atmosfera placuta de vacanta de vara si un aer sarbatoresc umplea strazile cu parfum medieval al Sibiului, facandu-ne sa ne simtim din nou ca intr-o poveste. Cladirile vechi, cu specific german-austriac, Podul Minciunilor, Podul Adevarului, orologiile de pe turlele catedralelor si bisericilor, terasele pline de turisti, casutele artizanale si decoratiunile ce se pregateau a intregi un decor de basm pentru un eveniment cultural-traditional-gastronomic programat pentru zilele urmatoare in Piata Mare, ne-au atras privirile din toate directiile. Pasii ne-au purtat mai multe ore pe o multime de stradute, pe sub bolte inalte, rotunjite, pe sub pasaje din caramida rosie, veche, ori pe scari incarcate de istorie si vremuri, peste poduri ori prin larga piata centrala.

Pe masura ce noaptea se asternea peste oras, luminile s-au aprins peste tot, iar terasele au devenit din ce in ce mai neincapatoare. Tarabe, chioscuri si vitrine nenumarate, cu ispite culinare de toate felurile, culorile si aromele isi chemau clientii cu bunataturi: inghetate, prajituri, sucuri, dulciurele si produse de patiserie de nerefuzat, delicatesuri sau bucurii simple, cu gust de amintiri din copilarie.  Si noi am fost atrasi irezistibil de specialitatile copilariei si ne-am cumparat covrigi si gogosi, iar din magazinul de sucuri fresh, unul destul de discret si foarte intim, ne-am adjudecat fiecare cate un smoothie de fructe, rece, aromat si delicios.

Ne-am plimbat pana tarziu, in noapte, si a fost atat de placut incat, parca, nici n-am mai fi vrut sa facem cale intoarsa catre hotel.
















 




























































































































A doua zi ne-am trezit lejer, fara ceas si fara nici o preocupare pentru ora si timp. Avea sa fie o zi in care ne doream sa ne sarbatorim in voie, fara nici o grija si fara nici un program.
Dupa micul dejun am lasat-o pe Ema in camera de hotel si am pornit din nou in plimbare spre centrul vechi al Sibiului, petrecand cateva ore deosebite, umbland de colo-colo peste tot, taind la pas strazi, ocolind cladiri, admirand arhitectura si pasind agale fara nici o directie precisa si fara nici o preocupare.








































































Am servit masa la o terasa, ne-am delectat apoi din nou cu alte sortimente de smoothie (pentru care avem deja o pasiune, alegand mai degraba dupa culori decat dupa ingrediente), am facut poze dupa bunul plac si ne-am sarbatorit asa cum ne-am dorit.









 
 







 





































Spre seara, dupa un scurt popas inapoi la hotel, unde Bubulina ne astepta foarte nerabdatoare pentru o scurta plimbare tematica prin parc, ne-am intalnit la cina cu Sal, Mara si Jan, precum si cu o parte a echipei de prieteni din Romania, respectiv, cu Melania si Alex.

A fost o seara foarte placuta si intima (nu avem poze de la Sibiu cu Sal, insa vom compensa cu o multime de poze cu el in Gradina lui Dumnezeu), cu atat mai mult cu cat se gasise o solutie la problemele de neprevazute, cele ce pusesera in pericol planul vizitei la noi, in Gradina lui Dumnezeu.

Sal insistase mult pentru gasirea unei variante acceptabile, caci isi dorise mult sa vada cu ochii lui micul nostru colt de poveste, cel in mijlocul caruia stia ca traim de trei ani incoace, locul pe care atat de mult il admirase in fotografiile oferite de noi pe blog si ale carui energii si frumusete el le simtise si vazuse de departe, prin clar-simt si clar-viziune.

Astfel, stabilisem ca, a doua zi dimineata, ieri, pe 23, cand noi doi aveam sa ne intoarcem acasa din Sibiu, sa o luam in masina si pe Jan si o parte din bagaje, urmand ca dupa-amiaza, dupa incheierea ultimelor seminarii planificate in cadrul evenimentelor din Sibiu, sa porneasca la drum si Sal cu Mara, impreuna cu Melania si Alex, cu masina lor. Apoi, in dimineata zilei de azi, 24, sa vina la noi din Sibiu si Liviu (organizatorul turului lui Sal prin tara noastra), pentru a-i lua pe oaspetii nostri si a pleca mai departe spre Cluj, urmatorul oras de pe traseu. Ne-am despartit cu mult entuzisam pentru acest plan, avand certitudinea realizarii acestei vizite dorita de toata lumea.
Ei au ales sa ramana in camera pentru odihna, iar noi doi am ales sa facem o noua plimbare nocturna prin centrul vechi. Dupa o inca scurta oprire tematica la hotel, dedicata Bubulinei (care isi dorea din nou cu ardoare sa verifice si pe intuneric starea si aspectul parcului din fata hotelului), am pornit spre Piata Mare (fara aparatul foto de data aceasta). Dupa o lunga plimbare, spre miezul noptii ne-am indreptat si noi pasii spre hotel. 



A doua zi dimineata, ieri, 23, aveam sa ne intoarcem acasa, iar dupa doar cateva ore mai tarziu aveam sa-l primim ca oaspete in Gradina lui Dumnezeu pe Sal Rachele.



 (va urma)

Din Grădina lui Dumnezeu: 24.08.2018

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu