Stateam afara linistiti, in sezlonguri, intr-o leneveala odihnitoare, fara griji si fara preocupare, si ne bucuram de apusul soarelui. Cici ne vazuse si ne salutase de sus, de dupa cosul de fum al vecinului, asteptand ca ultima raza de soare sa dispara ca sa-si poata servi si ea cina nestingherita. O lumina blanda, aurie, cobora peste curte, peste gradina, peste pomi si totul era de-o nemiscare calda, ca inainte de inserare...
Deodata.... zbang!!!...trosc!!!...am sarit ca arsi! Un zgomot puternic peste acoperisul magaziei, o rostogolire prelunga si o cazatura infundata pe trotuar. Cuuuum? Asa deci!?! Pai, pana cand?!? Mai bine zilnic in smoothie cel putin vreo luna de-acum incolo decat pe jos sau stricate in pom. Si ne-am pornit. :) Am cules perele de-abia de pe o creanga. Vreo 10 kg. Doar atat. :) Au mai ramas vreo suta de crengi pline. Sau vreun milion. Zilele urmatoare vom continua, deci. Probabil toata luna august tot numai de cules ne vom tine (printre altele).
Pere, mere, prune, rosii, dovlecei, castraveti... Muuulte! Prea multe! Mai multe decat avem nevoie. Vom ingrasa pamantul cu destule dintre ele, caci toti satenii au cam de toate pe aici. Ce n-au le dam noi. Tot ce ne prisoseste. Caci la conserve am spus "stop".
Ce sa facem? N-avem ce sa facem. :D
Din Grădina lui Dumnezeu: 04.08.2018
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu