miercuri, 27 iunie 2018

Doamne, fa o minune! Balansoarul de gradina!




Visele ne scot din colivii si ne dau aripi sa zburam! Dar unde ne duc ele? Care este locul acela care ne cheama, simtind magia implinirii unui vis ? Noi l-am gasit. Este Gradina lui Dumnezeu. Acum o infrumusetam.



Despre gradina am tot povestit, stiti deja cam ce si cum am intervenit asupra ei pentru a o modifica si a o infrumuseta dupa propriile noastre idei. Cu casa, de asemenea, v-am dat detalii la timpul respectiv in privinta renovarilor, modificarilor si transformarilor. Numai in curte, desi am facut foarte multe si am schimbat aproape integral imaginea initiala, am plantat gazon si conifere, flori si pomi decorativi, am pus iedera si alte plante cataratoare si am manufacturat tot felul de decoratiuni exterioare, care aduc o nota personala si intregesc aspectul de poveste al tabloului, totusi ceva lipseste. Balansoarul.



Nu radeti si nu subapreciati importanta acestei piese de mobilier de exterior. Balansoarul este absolut necesar! Este vital, de fapt!



A fost de la bun inceput in gandurile noastre, chiar de cand doar ne imaginam Gradina si ne conturam ingredientele pe care ni le doream sa le contina. La trecerea dintre anii 2013-2014, de revelion, cand am pus pe hartie visul nostru frumos, balansoarul era acolo, in fata casei. Imi imaginam leganatul usor in adierea inserarii si visam cu ochii deschisi ca si cum eram acolo, imbratisata de Sufletelul meu, fara nici o grija, fara nici o preocupare, intr-o placuta leneveala de vacanta, cand nimic si nimeni nu putea tulbura linistea si pacea, tihna si relaxarea noastra.








Pe parcursul celor doi ani si jumatate de cand suntem aici, de nenumarate ori m-am intors cu gandul spre imaginea acestui desen idilic care cuprindea in el visul nostru. Ne gasisem Gradina, visul cu ea era implinit, iar efortul de a ne-o transforma conform viziunii noastre n-a fost tocmai usor. Inca mai avem cateva lucruri importante de implementat aici pentru a putea spune ca viziunea initiala este manifestata, iar printre acestea se numara, bineinteles, balansoarul.



Peste trei zile, pe 30 iunie, implinim exact doi ani si sapte luni de cand suntem aici, in Gradina lui Dumnezeu. Este un moment aniversar important pentru noi. Marcheaza o borna a timpului din mai multe puncte de vedere si ne bucuram pentru drumul parcurs pana aici, pentru intelegerile pe care acesta ni le-a adus, pentru tranformarile interioare, din noi insine, pe care ni le-a produs, pentru deschiderile catre care el ne-a purtat. Un drum interesant, provocator si plin de experiente.



Am ales nu intamplator acest moment aniversar pentru a reactiva acest fragment de vis (prins in desenul de mai sus) privind balansoarul mult dorit, inca nematerializat. Astrele s-au aliniat acum intr-un mod in care semnele sunt tot mai evidente: el se cere a fi amplasat in curtea noastra cat mai curand.



I-am gasit locul si potrivit. L-am vizualizat acolo, ne-am vazut pe noi leganandu-ne la umbra lui, ne-am vazut oaspetii pe care ii vom avea savurand placerea levenirii in balansul lui placut si odihnitor si cred ca acum, dupa ce ne-am degrevat de cele mai grele provocari ale adaptarii la viata de la tara, in Ardeal, dupa curajoasa noastra mutare din buricul Bucurestiului, cred ca meritam cu prisotinta sa fim recompensati de Energiile Universului, cele responsabile cu implinirea viselor. Nu-i asa?


Privesc in sus, spre cerul insorit, acoperit cu cateva scame albe si pufoase de nori jucausi. Dap, cred ca este un  moment bun pentru o discutie directa cu El. Este timpul pentru o rugaminte clara, fara echivoc, fara subintelesuri si fara interpretari. Cred ca ar prinde bine, ar ajuta mult la materializarea mai rapida a balansoarului acesta, multasteptat.



Asa ca imi dreg glasul, iau o mina alintata, de fetita rasfatata, cuminte si buna, care tocmai ce si-a facut curat in camera si si-a strans singurica toate jucariile la locul lor, si, zambind sugubat, complice si fara a lasa loc de refuz din partea unui adult, mai ales din partea unui Parinte Divin si Iubitor, ma adresez Lui din mijlocul curtii.



Doaaaamneeee.....! Esti acoloooo? Ma auuuuzi? Haaai, Doamne, mai fa o minune pentru noi! Una mica, mica de tot, cat un balansoar mic, frumos si dragalas, ca cel din poza de mai sus. Ca acela sa fie, nu altfel, fii atent! Ce parere ai? Iti place cum arata? Nu-i asa ca e frumos? Nu ti-ar placea si Tie sa te legeni in miez de zi la umbra, uitand macar pentru o clipa de toate grijile Tale privind lumea, planetele si toate universurile pe care le gestionezi Tu de acolo, de sus, din inaltul maretiei Tale divine? Haaaai, Doamne, fa o minune! Potriveste Tu rotitele alea care se invart acolo, in universalitatea Planului Tau infinit, plan in interiorul caruia avem si noi un loc, un rol si o misiune, si materializeaza, te rugam, balansoarul acela frumos in curtea noastra cat mai curand!



Haaai, te rugaaaam....!!!! Vreeei? Haaai, stim ce vrei! Uite, noi am fost copii cuminti si am implinit aproape tot din ce ne-ai pus sa facem pe drumul pe care ne-ai pus sa mergem. Oare nu meritam si noi o micuta si neinsemnata, pentru Tine, recompensa? Una care poate parea pentru Tine un fleac, un simplu obiect, o jucarie nefolositoare, neimportanta, fara sens. Dar, creeede-ma, nu-i deloc asa! Este foarte important pentru noi si cu un sens extrem de profund, inaltator si initiatic, Doamne! Serios! Tu fa minunea aia cat de repede poti, adu balansoarul ala in curtea noastra, iar noi o sa-ti dovedim cat este de important, cat de binefacator pentru trupurile noastre, dar, mai ales, ce influenta radicala are el in echilibrarea si evolutia sufletelor noastre.  Pe bune!!! De sufletele noastre trebuie ca iti pasa, nu-i asa? Ele conteaza mai ales, nu? Deci, hai, Doamne, fa o minune si da-ne balansoarul acela mai repede, ca sa Te convingi ca nu spun povesti. Ce-i acolo un balansoar pentru Tine, la cate minuni faci tu in fiecare fractiune de secunda, la fiecare pas pe pamant si oriunde, la fiecare gand si rugaciune indreptate spre Tine de atatea fiinte cate ai creat peste tot in acest Infinit al Creatiei Tale? "Cere si ti se va da!" , nu-i asa? Ce zici, Te-am convins?



Hai, am incredere in Tine! Ca si pana acum, desigur. Nu te gandi ca, daca nu ne dai jucaria asta, noi o sa ne suparam. Nuuuu....  Doar o sa ma imbufnez eu un pic, o vreme, dar, na, doar nu Te astepti sa sar intr-un picior de bucurie ca n-avem balansoar dupa o asa rugaminte duioasa, dragastoasa si alintata, ca ce-a pe care tocmai ti-am adresat-o?! Dar, poate, totusi, te lasi convins si nu va fi cazul. O sa sar, insa, intr-un picior de bucurie, cu adevarat, in fata balansoarului nostru din curte, dupa ce il vei materializa Tu, cu Harul Tau iubitor, ingaduitor, iertator si atat de ascultator de rugaminti. Ei...? Pe cand ne leganam impreuna in Gradina lui Dumnezeu pe minunatul, extraordinarul si nemaipomenitul balansoar, darul Tau, minunea Ta?



Iti multumim, Doamne, pentru tot! Hai, te pup!


 











Din Grădina lui Dumnezeu: 27.06.2018



***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu