joi, 12 aprilie 2018

Sezonul grădinăritului de primăvară 2018 s-a deschis!






Au trecut sărbătorile pascale, aşa că ne-am apucat şi noi de treabă în grădină, deodată cu tot satul.

Fără altă introducere, ca sa nu vă mai ţinem în suspans, vă poftim cu noi direct în grădină, unde veti vedea primele parcele deja pregătite, curăţate, săpate, însămânţate şi udate.

Am luat-o metodic, gospodăreşte, din capătul grădinii, chiar din gard. Pe stânga, unde au crescut cam dezorganizate frumuseţe de salate din seminţele scuturate în toamnă, n-am avut mare lucru de făcut pentru început. Am curăţat cele câteva buruieni mai timpurii, am săpat puţin printre salate şi gata. Pe măsura ce vor creşte, le vom consuma pe acelea mai întâi (oprind câteva  şi pentru seminţe, fireşte), apoi vom lăsa locul gol pentru unele culturi care acum sunt, deocamdată, semănate în răsadniţe. În continuarea celor două rânduri de varză kale care au rezistat afară peste iarnă (şi care acum au inflorescenţe din care ne aşteptăm să culegem seminţe în toamnă), Adrian a mai completat cu câteva verze kale scoase din seră. Astfel, vom avea şi afară alte plante noi, proaspete, pentru frunze.

















Prima parcelă pe dreapta, în colţul corcoduşului, este dedicată aromaticelor. Deja avem acolo câteva tufe perene, care au înfrunzit frumos, mentă (două soiuri), lămâiţă, leuştean, salvie, oregano, chimen) alături de mai multe rânduri mici de usturoi (ieşit din semintele de anul trecut, germinate sub ultimele zăpezi) şi de câteva plante răsfirate de muştar, răsărite din seminţele scuturate în toamnă (pe care le-am lăsat doar pentru acoperirea şi afânarea pământului). Urmează să plantăm şi alte aromatice, precum busuioc, cimbru, mărar, coriandru şi altele (pătrunjelul şi loboda sunt în seră şi acolo vor rămâne). După ce am curăţat bine parcela şi am marcat-o vizibil cu lemne subţiri, pentru a se evidenţia ca zonă cu plante perene (care nu se sapă toamna), am curăţat şi coltul cu căpşuni şi zmeură şi, astfel, am încheiat prima zi de lucrări, adică ieri.

























Primele lucrări fiind demarate şi fiind foarte mulţumiţi de noi, am considerat potrivit momentul pentru o plimbare prin livadă. Pentru inspecţie. După ce corcoduşii şi-au scuturat florile, este rândul prunilor, perilor şi piersicilor să se mândrească în soare cu podoabele lor dantelate şi să atragă roiurile de albine către nectarul ascuns printre stamine. Polenizarea se face pe bandă rulantă, pomii noştri nu sunt şi nu vor fi stopiţi cu nimic, albinele sunt mulţumite, iar nouă nu ne rămâne decât să aşteptăm să vedem rezultatul muncii lor.












































































Azi, a doua zi din deschiderea sezonului de grădinărit primăvaratic al acestui an, ne-am apucat să însămânţăm. Prima parcela am dedicat-o spanacului şi cepei (albă), intercalate. A doua parcelă am însămânţat-o cu varză albă şi varză roşie. Şi, ca să înfrumuseţăm grădina, dar şi ca să atragem la noi albinele harnice, cele cărora le delegăm şi în continuare treaba aia cu polenizarea, am însămânţat două rânduri de crăiţe. Am delimitat, astfel, cele două parcele cu culturi diferite.
Cum anul acesta am decis ca vom planta în grădina mult mai puţine legume decât în anii anteriori, parcelele noastre vor fi mult mai aerisite şi cu mai multe flori printre ele: crăiţe şi gălbenele. Poate şi altele. Cu ele vom face rânduri şi pâlcuri decorative din loc în loc, intenţionând să ne ajutăm de ele şi pentru delimitarea zonelor în locul folosirii sforii de rafie albastră, ca în anii anteriori. Vrem să ne uşurăm şi să ne simplificăm eforturile, iar trasarea aleilor şi parcelelor cu rafie presupunea ceva timp şi migală. Încercăm să vedem dacă putem renunţa la ea şi să aplicăm alte metode mai practice şi mai estetice.

Spre seară, după ce soarele şi-a potolit arşiţa, Adrian a udat rândurile însămânţate, deocamdată tot cu apă cărată în bidoane şi turnată în stropitoare. Zilele următoare ne vom ocupa de montarea pompei submersibile în fântână şi va putea umple bidoanele fără nici un efort, doar apăsând pe un buton.


 






















 


 
 


 
















Toată lumea s-a apucat de lucrări prin grădini, au ieşit şi vecinii afară, ca şi noi, iar în văzduh se simţea miros de fum, semn că au dat foc uscăturilor şi resturilor de la curăţatul viilor şi livezilor, ceea ce, probabil, anul acesta vom face şi noi, căci avem mai multe adunate decât în anii anteriori. Curăţenia de primăvară prin curţi şi grădini continuă peste tot, mai ales acum, după Paşte, căci înainte de sărbători nu prea a fost vreme bună suficient timp pentru ca oamenii să-şi temine treburile. 

Şi Mămăiţa-vecina s-a apucat de grădinărit. Chiar înaintea noastra, dacă nu punem la socoteală sera. Ba, mai mult ca sigur, înaintea oricui din sat. Mămăiţa ia startul în fiecare an înaintea tuturor. Dacă noi n-am fi avut sera şi nu ne-am fi apucat de cultivat acolo deja din februarie-martie, ea ar fi fost chiar prima pe toate fronturile.  Înainte de Paşte i-au venit copiii de pe la oraşe, de pe unde stau fiecare, şi au ajutat-o în grădină, altfel n-ar fi putut face singură prea multe. Tătăiţă a plecat pe lumea cealaltă de anul trecut (la 86 de ani, parcă), prin iunie (nu v-am mai povestit, a fost prea trist), iar ea deodată s-a simţit mai obosită, mai vlăguită, mai fără chef. Aşa că au venit copiii şi au ajutat-o. Au vopsit pomii fructiferi cu var alb, au însămânţat ceapă, usturoi, morcovi, spanac, salată, au pus chiar şi cartofii în pământ şi i-au pregatit aracii pentru roşii. Azi, ea singură a însămânţat şi roşiile. Direct în brazdă. Ne-a zis că a pus şi câteva răsaduri, dar că ea pune în fiecare an şi seminţe direct afară, în pământ. Şi ies roşiile ei şi afară.

Am schimbat împreună câteva păreri despre vreme, despre culturi, despre ce-am făcut de Paşte, dar mai ales despre sobol, pălitură şi goangă, cele trei urgii care, zice ea, se năpustesc deodată, pe negândite, peste grădini şi împotriva cărora ea stropeşte într-una cu câte ceva.  A obosit Mămăiţa noastră, vecina, dar tot nu se lasă şi vrea să-şi pună în grădină de toate. Recunoaşte că nici ea nu prea mai mănâncă din ele şi nici copiii ei nu vor să vină să care la oraş din toate câte face ea, dar tot nu se lasă.

Azi ne îmbia pe noi, din nou, cu seminţe. De fasole şi de roşii roz, mari, din bătrâni. Şi nu prididea cu întrebările, privind admirativ la aromaticele noastre răsărite frumos şi verde în parcela de lângă corcoduş, în timp ce la ea abia se iţeau vârfurile verzi şi subţirele din rândurile de usturoi. I-am oferit lăstari de mentă şi de lămâiţă şi tare mulţumită a fost. “Le pun acolo, lângă gard, unde nu ajunge tractorul să are.” Că ea ară pământul. Şi anul acesta a arat cu un cal, căci pământul era prea jilav înainte de Paşte şi n-au putut intra cu tractorul. Iar lucrările cele mai grele trebuiau terminate cât avea copiii aici, să o ajute - două fete şi un băiat, toţi veniti de pe la casele lor în concediu de Paşte .

Cât am mai stat noi de vorbă peste gard cu ea, de pe la marginea satului ne-a acompaniat cântecul dumnezeiesc al cuculului, probabil din pădurea de salcâmi care înconjoară dealul bisericii şi al mănăstirii.









Sfârşitul celei de-a doua zi de grădinărit (ca şi în ziua precedentă şi ca în fiecare zi de acum înainte) a fost încununat cu câte un pahar de suc verde de martian fresh, renunţând până la iarna viitoare la sucul preparat cu prafuri verzi cumpărate (spirulina, iarbă de grâu, de orz, chlorella).

Ema îşi aştepta şi ea nerăbdătoare rândul pentru ritualul plimbării ei de prânz, cu atât mai nerăbdătoare cu cât îi vedea pe cei trei muschetari, Bobi, Toni şi Ginuţa, tolăniţi la soare, pe iarba din curte, cea frumos tunsă de mine de vreo trei ori cu foarfeca zilele trecute (nu râdeţi, căci Adrian numai de asta n-a avut timp – el a săpat zonele de la marginea gardului, unde iarba şi pirul îşi cam făceau de cap odată cu venirea primăverii) ori pe crudul troscot, abia răsărit şi aflat în creştere vertiginoasă, la concurenţă directă cu trifoiul.

Cât a săpat el în grădina şi a pregătit dinainte unele parcele pentru însămânţat, eu m-am ocupat de curăţenia prin curţi şi flori. Am dezmuşuroit toţi trandafirii şi restul arbuştilor, am tăiat părţile degerate, am fasonat tot ce-a fost de fasonat, am legat lăstari, am redirijat iedera verde şi roşie, am plantat din puieţii crescuţi prin ghivece (arborii de mătase şi cel de-al doilea seqoia i-am plantat cu ajutorul lui Adrian), am dezburuienit flori şi reorientat tufe (Mana Maicii Domnului, care vrea să se întindă peste tot şi toate – din fericire florile ei miros nemaipomenit şi îi iertăm invazia), am tăiat, greblat şi strâns gunoiul rezultat şi altele.

Florile galbene de forsiţia şi de kerrya japonica, aflate ambele acum în plina glorie a înfloririi lor, strălucesc în lumină ca aurul, decorând frumos curtea pe fondul verde pictat deja peste tot.
În curând vor înflori şi lalelele, care sunt pline de boboci, dar şi clematitele şi irişii. Bujorii se înalţă şi ei din ce în ce mai mult cu fiecare zi, am mai plantat noi şi alte flori pe care le aşteptăm curioşi să răsară (anemonele-cadou la primirea pomilor şi arbuştilor noi, comandaţi în februarie, dar şi doi rizomi cumpăraţi de noi, de canna indica, în locul celei moştenită de la foştii proprietari şi pe care am pierdut-o degerată iarna trecută, alături de gladiole).

După cum vedeţi, mijlocul lui aprilie ne-a găsit grădinărind pe o vreme superbă, însorită, cu un cer senin şi minunat, şi cu temperaturi de vară, de peste 25 grade C.

De mâine vom continua şi cu restul parcelelor. Spor tuturor la grădinărit!


 
































 Din Grădina lui Dumnezeu: 12.04.2018

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu