Si cum stateam noi pe seara, asa, linistiti, in curte, in sezlonguri,
dezbatand mari subiecte de actualitate ale planetei, dupa cum tocmai
v-am povestit in postarea anterioara, ascultand cantecul greierilor si
falfaitul aripilor de porumbei intorsi acasa, pentru inoptat, ne trezim
strigati la poarta.
Faptul n-a ramas fara reactia celor trei patrupede ale noastre de
curte, Toni, Gina si Bobi, sub stricta acompaniere a sopranei din
interior, Bubulina, despre care am crezut brusc ca o strange cineva de gat si o trage pe roata consecutiv. Sau deodata, nu stim sigur.
La poarta - dl. Ion. Venise sa ne ofere rosii proaspat culese din
gradina lor de pe deal. La schimb pentru milioanele de galeti de prune
din livada noastra, cu care se pricopsise in urma cu o luna, dar si un
fel de avans de multumiri pentru urmatoarele milioane de saci de
struguri pe care urmeaza sa-i adune din via noastra in curand. C-asa-i
la noi, troc.
Asa ca ne-am bucurat pentru cele doua galeti pline cu rosii, le-am
sortat pe marimi si urgente in consum, le-am fotografiat la greu, am
selectat cele mai reusite poze, caci, deh, pe inserat lumina nu era
tocmai cea mai potrivita pentru sedinta foto, si-am venit repede-repede
sa ne laudam cu ele pe facebook, ca ma gandeam ca sigur e cineva
interesat pe aici si ne da si noua, tot la troc, un like, doua, acolo,
cum ii sta bine omului sociabil, multumit de postare, pofticios la cele
frumoase rosii, dar fericit cu asa prieteni comunicativi ce suntem noi,
care impart pe facebook toate bunatatile si faptele laudabile dintre
vecini.
PS. Dupa cum puteti observa, Bobi a fost insarcinat sa ramana de garda langa rosii cat timp am facut eu pozele.
Rooooosiii, hai la rooooosiiiii!!!!..... ))))
Acum, uitandu-ma la rosiile acestea atat de frumoase, si stiindu-le cat de delicioase sunt, ma gandesc ca niste cas dulce de oaie sau chiar o telemea proaspata de vaca n-ar strica pe langa ele.
Vedeti cum e ispita? Cum incearca ea, vicleana, sa dea peste cap planul
omului si sa-l deturneze de la ambitiile lui? Pai, cum sa mai invinga
ea, Lumina, in fata intunericului daca lasam ispita sa lucreze asa,
libera, dupa cum o duce capul? Piei, ispita! )))))
Nu,
ca stau linistita. De unde sa banuiasca ea, Nana Mina de poftele mele,
de ispita, de ambitiile mele si de inamicii de doborat? N-are de unde. ))))
Aria "Nocturna rurala de sfarsit de august".
Din Gradina lui Dumnezeu: 30.08.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu