miercuri, 14 august 2019

Porumb fiert sau copt?





Si am poftit, desigur, si la porumb fiert si la porumb copt!
Caci exact acum este timpul potrivit culesului pentru astfel de delicatesuri.

Insa, pentru ca noi n-am mai pus in gradina deloc porumb, am cumparat de la supermarket zilele trecute, mai exact luni, trei stiuleti. N-am indraznit sa le cerem vecinilor, chiar daca stim ca ne-ar fi oferit cu drag un intreg brat de stiuleti din intinsele hectare de porumb de pe toate dealurile de jur imprejurul nostru. Asta e, suntem prea scrupulosi, ne-am retinut intotdeauna la a cere ceva, orice, oricui.

Buuuun. Si am mancat noi porumbul acela fiert cu mare pofta, hotarati sa mergem din nou a doua zi la Lid'l sa mai cumparam. Caci, deh, pofta-i mare!

Cine credeti ca ne striga luni seara la poarta cu un sac maaaare, plin de stiuleti de porumb, numai buni pentru fiert sau copt pe jar? Domnul Ion si doamna Maria.

Deeeci, va avertizez, maaare grija sa aveti la ce va doriti si cum formulati cererile, caci Universul se invarte perfect si implineste toate dorintele instant in aceste vremuri speciale, uimitoare!

Daca tot a descarcat domnul Ion jumatate de sac de stiuleti in bratele lui Adrian, m-am gandit eu ca astfel ne vom face toate poftele cu ei, adica vom mancaa si porumb fiert si porumb copt. Numai ca pentru cel copt trebuiasa facem jar afara, in curte, iar noi n-am facut niciodata nici un foc afara, in curte. Deci, evident, n-am avut niciodata pana acum jarul respectiv. Noi avem gazon, unde sa facem foc? Deci, cum l-am fi putut avea acum? - ma intrebam eu in mintea mea, cautand in secret solutia potrivita.

Universul insa m-a auzit si iar s-a sucit, iar s-a invartit, iar si-a potrivit rotitele in miscarea lui circulara, in spirala, si mi-a implinit dorinta ad-literam, oferindu-mi porumbul copt. Doar ca..... ceva s-a incurcat in procesul de manifestare.

Cred ca trebuia sa pun in cuvinte efectiv toata dorinta, in mod cat mai explicit, mai specific, fara a creea confuzie sau incurcaturi. Stiti.... eu n-am spus clar ca "vreau porumb copt pe jar". Am spus doar ca "vreau porumb copt". Si copt am primit.

El s-a copt doar pe cale de consecinta, abia dupa ce a scazut total apa din vasul in care pusesem a doua tura de porumb la fiert.

Caci, sper ca ati retinut, am aplicat solutia mea minune de gatit: "pui la fiert si uiti de ei". La prima tura a mers perfect, timer-ul ne-a semnalat momentul final al "uitarii", conform programarii, si au iesit foarte buni. La a doua tura, insa, nu stiu cum, dar, probabil, am pus mai putina apa in oala de inox, altfel nu-mi explic.

Cu usa inchisa si cu geamurile deschise la bucataria de vara, unde fierbeau pe aragaz, nu s-a simtit absolut nici un pic de miros de ars.

Ma mai intreba uneori Adrian, parca avand un presentiment, "puiutule, crezi ca or fi gata porumbii aia?", dar eu, avand totala incredere in metoda mea infailibila si in timer-ul programat corect, il linisteam cu un "inca nu, sufletel, mai e putin!"

Intradevar, inca putin ar mai fi fost nevoie ca sa ajunga scrum.

Acum il asteptam din nou pe domnul Ion cu un alt brat de porumb. Intre timp m-am si decis: nu mai vrem porumb copt! Ca sa fie foarte clar. ))))


















Din Gradina lui Dumnezeu: 14.08.2019

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu