Desi toamna ne bate la usa, tendinte de rosu caramiziu rasarind
ici-colo prin unele frunze, mai ales in ghivecele mele cu iedera,
canicula inca nu se da plecata. 
Temperatura din termometre inca se mentine coplesitoare in miez de zi,
cand fiecare vietate isi cauta loc de refugiu si hidratare.
Apa este esentiala pentru supravietuire, stie toata lumea, stim si noi,
si, tocmai de aceea, am luat masuri inca de la inceputul verii si am
asigurat apa proaspata pentru baut vietuitoarelor care ne inconjoara, catei, pasari, albinute si altele.
V-am mai povestit de piscinele vrabiutelor, amenajate pe acoperisul
pivnitei noastre, v-am aratat si filmulete cu balaceala lor fericita,
dar nu v-am aratat pana acum nici o poza cu strandul anume amenajat
pentru ele. 
In fiecare zi le curat bazinele si le improspatez apa, astfel incat ele
sa fie mexim de fericite. Vrabiutele, dar si porumbeii, desigur.
Ultimii doar beau apa, n-am vazut pana acum nici o tentativa de
balaceala, dar, oricum, sunt foarte multumiti si este un "du-te vino" la
caserolele cu lichidul racoros, vital si binefacator..
Aceeasi grija zilnica o avem, bineinteles, si fata de cateii nostri din curte.
Pana acum nu v-am aratat poze prea evidente cu trotuarul din fata
casei, locul cel mai umbrit din curte in cea mai mare parte a zilei,
pana spre dupa amiaza, cand soarele trece spre Dealul Oilor, spre apus.
Din acest motiv, al umbrei constante, trotuarul este locul in care le-am
amenajat lor zona de masa si apa.
Pentru orele dupa amiezii, cand soarele bate si in fata casei, am facut umbra caserolelor
de apa cu doua paravane (respectiv, doua lazi rasturnate) care, in
plus, ascund in interiorul lor si caserolele de boabe. Acestea devin
ispite irezistibile pentru ciorile care mai trec uneori pe deasupra si
poftesc la hrana cateilor nostri, asa incat, cu ajutorul paravanelor
(mai putin estetice, dar foarte utile), le ascundem privirii lor agere..
Asadar, canicula este imposibila chiar si acum, in ultima zi de august,
iar caserolele cu apa sunt loc de pelerinaj, sunt frecvent vizitate,
golite, spalate, reumplute, si tot asa.
Pe o asa caldura mancarea nu mai reprezinta o urgenta. Poate numai
pentru Ginuta, care a ramas cu o preocupare acuta, cu o grija constanta,
legata de supravietuire, de dinainte de a ne avea pe noi aici, de pe
vremea cand nu primea atata mancare cat ar fi vrut ea.
Deci, le schimb apa de doua ori pe zi. Le pun apa proaspata si rece,
iar pofta li se activeaza imediat ce aud cum susura din bidon in
caserolele lor, insirate de-a lungul zidului casei. Se aduna toti trei
cateii de peste tot de pe unde stau ei abandonati si lesinati de
caldura, si vin la adapat si la racorit. Apoi se intorc la umbra
fericiti si multumiti.
Din cand in cand, norii au mai stropit cu apa din Ceruri intregul
pamant, sat si dealuri, curti si gradini, livezi si vii, indestuland o
vreme plante si fiinte, insa cam insuficienta vara asta.
In urma cu vreo trei-patru zile a fost o ultima ploaie de pana acum. A
ploua puternic vreo jumatate de ora, dar, chiar de a doua zi, parea ca
nici nu plouase. Canicula a uscat rapid pamantul la suprafata, iar
plantele au ramas tot insetate. De aceea, anul acesta se vad parca mai
devreme semnele toamnei in frunze
galbene, in ruginire de vie, in troscot anemic in curte si in gazon
neuniform si pe alocuri uscat.
Totusi, frumusetea decorului este dincolo de anotimpuri si putem s-o
observam si in covorul cu tente galbene de la poalele mesteacanului,
primul actor ce a imbracat recuzita toamnei, sau in ierburile arse de
soare, care acum isi elibereaza semintele si aromele in vazduh.
Singurele carora pare sa nu le pese de soare sau de umbra, de ploaie
sau de arsita sunt turmele de oi care cutreiera culmile dealurilor din
jur. Urca si coboara povarnisurile acoperite cu ierburi delicioase, fara
sa conteze pentru ele daca sunt verzi sau uscate.
Seara se retrag in tarcuri, manate din urma de dulai uriasi si de
toiagul lung al ciobanului. Ca e zi de vara sau zi de toamna, ca e
primavara sau vara, ele isi poarta destinul in spate, precum o vesnicie
incalcita in lana lor, eternizandu-se, parca, in turme alunecoase peste
dealuri, precum o marama destramata pe alocuri sau o dantelarie din
puncte albe, imprastiindu-se alene si nepasator, la fel in fiecare zi,
fie ce-o fi, soare sau inserare, ploaie sau ninsoare, cald sau frig.
Din Gradina lui Dumnezeu: 31.08.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu