Din ciclul "Ema si mofturile ei"

Azi, in timpul mesei de pranz.
Noi doi, la masa, mancam.
Pe jos, pe langa noi, in jurul mesei, Ema chitaie.

Ma ridic sa vad ce vrea. Banuiesc ca nu-i convine meniul. Ma duc in bucataria de vara si ii pun intr-o alta caserola, dintr-o alta punga, alt fel de boabe.
Ma asez inapoi la masa ca sa continui sa mananc, dar nici bine nu ma asez ca Ema iar scanceste.

Ma ridic de la masa iar, ma duc iar in bucataria de vara, iau al treilea fel de boabe si i le ofer intr-o a treia caserola. Avea acum, la alegere, meniu diversificat, trei tipuri. Maxim posibil.
Ma asez inapoi la masa sa-mi termin mancarea, Ema miorlaie din nou nemultumita.

Ma ridic de la masa iar, ma aplec, iau vasul ei de apa, il spal, ii pun apa proaspata si i-l pun din nou jos.
Ma asez inapoi la masa in sfarsit satisfacuta, gandindu-ma ca de-acum i-am rezolvat toate problemele posibile si ca pot si eu, in sfarsit, sa mananc linistita. Ema schlalaie ca din gura de sarpe, sfasietor, cersind atentie maxima
.
Eu explodez. Ma ridic din nou de la masa, ii adun de peste tot de pe jos, de pe unde le imprastiase, toate "jucariile ei", respectiv, "oasele", si i le arunc inainte ostentativ, rabufnind: 

"Doamneeeee, catel nebun!!! Asa pretentioasa, mofturoasa, mironisita, miorlaita si schifosita nici eu nu sunt!"

Din Gradina lui Dumnezeu: 26.02.2019

***