Vis împlinit
Eternă ne este Lumina aprinsă-n Altarele noastre,
Etern ne e Focul
din piepturi, Scânteie
din Ceruri Albastre,
Eternă ne e împlinirea Dorinţei
pe Aripi purtată
În Zborul din
Templul Uitării. Dorinţă intens luminată.
Am vrut şi-am visat cu-ndrăzneală să nu ne fim doar lumânare,
Doar Fum şi Făclie şi Zgură. Doar Ceară topită-n ştergare.
Să nu fim doar licăr în noapte,
doar scurt pâlpâit de lumină,
Ci însăşi Lumina Eternă în noi am chemat-o să vină.
Am vrut să ne fim Nesfârşirea, Frumoasa Iubire Măiastră,
Să n-avem Hotare Celeste în faţă şi-n Inima noastră,
Să fim reuniţi în Lumină, ştiind şi rostindu-I Cuvântul,
Să-I fim amândoi Adevărul ce
schimbă şi-nalţă Pământul.
Şi, iată, Iubirea mea, Timpul e doar o Poveste trecută!
Trăim împlinită Dorinţa! Eternă ni-i
viaţa-ncepută!
Prea vechile Vise
de Tină ne sunt azi Trăire Ardentă!
Ce Sfântă Minune, ce Taină ne e desluşită, prezentă!
Din Grădina lui Dumnezeu: 08.02.2017
***
Totul
a început de la un Foc de Artificii.... Nimic nu-i întâmplător.
Am încredere-n noi
Am încredere-n noi, dragul meu, nu uita, şi în drumul pe care de astăzi pornim,
În cuvântul frumos care ne-a arătat
cât de-aproape suntem, cât de mult ne iubim,
În duetul de paşi ce ne poartă în dans, ascultând
fermecate acorduri din noi
Şi în visul sublim ce-l trăim în prezent şi pe care-l
dorim nesfârşit
amândoi.
Am încredere-n noi, în
perechea de-aripi ce ne-nalţă mai sus de
hotarul ce-l ştim,
Ea ne poartă în zbor spre misterul din
noi şi-n acest adevăr ne învaţă să fim,
Ea ne este avânt peste-al lumii pământ, dezlegând lanţuri vechi ce în loc ne ţineau,
Risipind îndoieli, limpezind în adânc, deschizându-ne porţi ce-n-trecut se-nchideau.
Am încredere-n noi şi în tot ce suntem, în
seninul în care de-acum ne vedem,
În curajul deplin de-a trăi mai presus decât tot ce-am crezut până ieri că putem,
În lumina divină în care iubim şi de care-amândoi ne simţim mângâiaţi,
În acel templu sfânt în al cărui altar suntem Unul, şi-n
trup şi în
suflet legaţi.
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu