Nunta Cosmică în Grădina lui Dumnezeu

După cum ştiti mulţi dintre cei care citiţi aceste rânduri, în aceste zile (29, 30, 31 martie) suntem într-o perioadă extraordinară din punct de vedere energetic, creaţional, vibraţional. Este vorba de magica şi fermecătoarea Nuntă Cosmică, o poartă deschisă către viitor, prin trecerea căreia, cu vise frumoase în minte, cu dragoste curată în inimă şi cu seninătate şi bucurie în suflet, fiecare din noi putem păşi din propria şi minunata poveste în realitatea ei vie, ardentă, concretă, frenetică, incredibilă.

La fel şi pentru noi doi, Nunta noastră Cosmică a început mai demult, mai întâi în Cer şi apoi s-a înfăptuit pe Pământ. An de an, mai ales în această magică perioadă, ne reafirmăm dorinţele şi visele către Eternul Ecou al Universul, astfel încât Dumnezeu să ni le audă, să ni le protejeze şi să ni le împlinească în ritmul şi la vremea potrivite. Avem încredere în curgerea Fluxului Divin, avem încredere în noi înşine. Ştim că energiile fermecate ale acestui portal ne vor ajuta să ne creăm tărâmul de basm mult visat, cel în care şi trupurile şi sufletele noastre să fie Una în Lumina Lui.

Căci, desigur, şi noi doi avem minuni de vise colorate cu care am pornit pe Cărarea Noastră Cosmică, în Luminată Nuntire, iar în aceste zile ni le-am strâns din nou în buchet înflorit, dorindu-ni-le înfăptuite, atât în jurul nostru, cât şi în interiorul nostru.

Ziua de azi, 30 martie, zi specială pentru noi, dar şi apogeul acestui magnific portal, ne-a scăldat într-o baie de lumină solară şi de frumuseţe primăvăratică, într-un dans de alb dantelat şi parfumat cum numai corcoduşul nostru şi alţii din jur ne puteau oferi atât de spectaculos.

Chiar azi ne-a oferit strălucirea petalelor lui delicate şi înflorite şi i-am primit darul binecuvântat cu bucurie şi mare drag. Am sărbătorit îmbrăţişaţi în mijlocul primăverii, în leagăn de soare şi adieri de vânt, în zumzet de albine trezite din hibernare şi în triluri vesele şi jucăuşe de fel de fel de păsărele, unele pe care abia acum le vedem şi le auzim întâia oară.

Este minunată această deschidere a vieţii către Primăvara Cosmică, cea care nunteşte Cerul cu Pământul, Soarele cu Luna, Povestea cu Realitatea, cea care însămânţează vise şi înfrunzeşte frumos trupuri şi destine, care înmugureşte inimile şi redă speranţele în sufletele celor ce privesc înspre viitor cu mai multă îndrăzneală şi hotărâre.

Pragul acesta ne-a regăsit şi pe noi cu planurile pregătite pentru anii care vin, scrise în inimile noastre şi decişi a ni le împlini. Grădina lui Dumnezeu ne este rampă de lansare şi leagăn de iubire şi mângâiere. Ne este şcoală şi lecţie de viaţă, dar şi reîntoarcere la firescul divin din noi înşine, acela sub auspiciile căruia toate ni se vor întâmpla de acum înainte.

În acest context, al firescului noii noastre vieţi, redescoperit în Grădina Lui, am întâmpinat cum se cuvine acest Pod Cosmic peste care trecem în aceste zile şi am adus ofrande Pământului, prin însămânţări realizate în grafic, după soi, cât şi Cerului, prin mulţumire şi recunoştinţă pentru ajutorul primit şi pentru semnele încurajatoare pe care ni le revelează pas cu pas.

Săptămâna trecută am simţit imboldul puternic de a mai pregăti încă vreo două parcele în grădină, însămânţând lobodă roşie, lobodă verde, ştevie, usturoi, din nou salată, ceapă albă şi roşie şi, din nou, ridichi. Apoi am făcut cuiburi pentru flori, din loc în loc, crăiţe din două soiuri, ca să ne înfrumuseţăm grădina şi să atragem albinuţele, fluturii şi alte zburătoare polenizatoare la legumele noastre.

După ce am finalizat cele două parcele, ne-am orientat către zona unde urmează să plantăm cartofii. Dar, pentru că în imediata apropiere este zona căpşunelor, am constatat că mulţi stoloni se întinseseră dincolo de limita unde erau meniţi să se oprească, motiv pentru care s-a cerut cu prioritate o replantare a acestora. Pe principiul “nici un stolon de căpşune nu se pierde, totul se replantează”, am relocat peste 50 de stoloni pe partea opusa a grădinii, spre Mămăiţa-vecina, loc unde anul trecut am avut tot căpşune, dar un alt soi, mai puţin productiv şi mai puţin aromat. Cum soiul acela a cam fost, pare-se, cam afectat de gerul iernii trecute şi nu prea a ieşit, locul a devenit foarte oportun pentru relocarea stolonilor din soiul celălalt, cel mai bun, cel care ne-a oferit anul trecut zeci de kilograme de căpşune tot sezonul.

După ce am încheiat transplantarea căpşunilor, am pregătit parcela pentru cartofi: trasat, săpat, greblat şi admirat la final. Pe lângă admiratul şi fotografiatul rezultatului eforturilor noastre directe, am admirat şi fotografiat şi restul minunilor de prin Grădină, cum ar fi florile de cais, cele mai curajoase flori pe care le-am văzut, crescute, unele, chiar pe trunchiul copacului, cum nu credeam că se poate întâmpla. Caisul este plantat de noi anul trecut şi suntem foarte mândri de performanţele lui în ale înfloririi. Sperăm şi că va rodi frumos, alături de toţi ceilalti copaci fructiferi ai noştri.

Ei bine, suntem foarte fericiţi că este foarte frumos afară, însorit şi cald şi tocmai bine pentru lucrat şi pentru jucat în grădină. Am trecut deja la tricouri cu mânecă scurtă, mai ales Adrian, dându-ne seama că suntem mult mai bine adaptaţi la temperaturile locului şi la specificul multor activităţi grădinăreşti. Pe lângă noi s-a bucurat şi Emelina-Bubulina, mai ales după ce a primit un dar imens, unul neaşteptat, dar binemeritat, căci bucuria cu care ea ne îmbogăţeşte şi ne înfrumuseţează viaţa este nepreţuită.

 

Alături de Ema ne ţin companie o mulţime de alte vieţuitoare care, în această perioadă, se nuntesc şi ele în ritmul primăverii, cu alai şi spectatori, cu entuziasm maxim, debordant, cu priviri subînţelese, cu mesaje subliminale şi cu înţelesuri ascunse de ochii celor ce privesc, dar care, cred ele, nu îi văd. O astfel de nuntire a avut loc chiar în curtea de vis-a-vis, chiar sub ochii noştri zilele trecute, ba, mai mult decât atât, chiar sub ochii vigilenţi ai lui Toni şi Ginuţa, care mai participaseră, pasămite, la astfel de nunţi şi pe care au binecuvântat-o şi pe cea de acum, ca şi altă dată, desigur, cu un noian de urări de bine, de casă de piatră şi de o duzină de pui frumoşi şi graşi, într-un concert de lătrături de mai mare frumuseţea. Bobi n-a fost invitat la ospăţ pe motiv de minor fără buletin şi fără drept de participare la dar. Abia când s-a ajuns la momentul plecării în luna de miere, nunta s-a considerat finalizată, ambii dispărând discret în spatele casei.

 

Ne jucăm, proiectăm, planificăm şi creionăm vise. Ni le colorăm frumos în imaginaţie, ni le încărcăm cu energie creatoare şi cu entuziasm şi îi mulţumim Lui pentru asistenţă şi Cale. Căci, mai presus de tot ceea ce noi visăm aici, pe pământ, este Visul Lui acolo, în Ceruri. Iar împlinirea noastră şi devenirea a ceea ce noi ne dorim să fim împreună se armonizează divin şi continuu doar cu ceea ce El îşi doreşte a împlini şi prin noi, cu noi, pentru noi, întru îndumnezeirea acestei lumi şi a noastră înşine.

Curaţi în trupuri şi în suflete, puri în vise şi în năzuinţe, impecabili în gândire şi în făptuire, sinceri în simţire şi în trăire, sunt doar câteva din cele pe care Nunta Cosmică le-a însămânţat şi în acest an în fiecare om, dar mai ales în aceia care au cerut-o intens, cu toată fiinţa lor, fiindu-le Vis pentru Viitor, Pecete pe destin, Flacără aprinsă înainte şi Lumină vindecătoare, eliberatoare şi transformatoare.

Cum altfel am putea urca în devenire spre El dacă nu am fi din ce în ce mai mult asemeni Lui şi în natura noastră umana, în fapt doar o esenţă efemeră, dar parfumată şi fermecătoare, extrasă din esenţa Lui, divină, eternă, nesfârşită.

  

Din Grădina lui Dumnezeu: 30.03.2017

***