După cum ştiti mulţi dintre cei care citiţi aceste rânduri, în
aceste zile (29, 30, 31 martie) suntem într-o perioadă extraordinară din punct
de vedere energetic, creaţional, vibraţional. Este vorba de magica şi fermecătoarea Nuntă Cosmică, o poartă deschisă către
viitor, prin trecerea căreia, cu vise frumoase în minte, cu dragoste curată în
inimă şi cu seninătate şi bucurie în suflet, fiecare din noi putem păşi din propria şi
minunata poveste în realitatea ei vie, ardentă, concretă, frenetică, incredibilă.
La fel şi pentru noi doi, Nunta noastră Cosmică a început
mai demult, mai întâi în Cer şi apoi s-a înfăptuit
pe Pământ. An de an, mai ales în această
magică perioadă, ne reafirmăm dorinţele şi visele
către Eternul Ecou al Universul, astfel încât Dumnezeu să ni le audă, să ni le
protejeze şi să ni le împlinească în ritmul şi la vremea potrivite. Avem încredere în curgerea
Fluxului Divin, avem încredere în noi înşine.
Ştim că energiile fermecate ale acestui portal ne vor ajuta să ne creăm tărâmul
de basm mult visat, cel în care şi trupurile şi sufletele noastre să fie Una în Lumina Lui.
Căci, desigur, şi noi doi avem minuni de vise colorate cu care am
pornit pe Cărarea Noastră Cosmică, în Luminată Nuntire, iar în aceste zile ni
le-am strâns din nou în buchet înflorit, dorindu-ni-le înfăptuite, atât în
jurul nostru, cât şi în interiorul nostru.
Ziua de azi, 30
martie, zi specială pentru noi, dar şi apogeul
acestui magnific portal, ne-a scăldat într-o baie de lumină solară şi de frumuseţe primăvăratică, într-un dans de alb
dantelat şi parfumat cum numai corcoduşul nostru şi alţii
din jur ne puteau oferi atât de spectaculos.
Chiar azi ne-a
oferit strălucirea petalelor lui delicate şi înflorite
şi i-am primit darul binecuvântat cu bucurie şi mare drag. Am sărbătorit îmbrăţişaţi în mijlocul primăverii, în leagăn de soare şi adieri de vânt, în zumzet de albine trezite din
hibernare şi în triluri vesele şi jucăuşe de fel
de fel de păsărele, unele pe care abia acum le vedem şi le auzim întâia oară.
Este minunată
această deschidere a vieţii către Primăvara Cosmică, cea care nunteşte Cerul cu Pământul, Soarele cu Luna, Povestea cu
Realitatea, cea care însămânţează vise şi înfrunzeşte frumos trupuri şi
destine, care înmugureşte inimile şi redă speranţele în sufletele celor ce privesc înspre
viitor cu mai multă îndrăzneală şi hotărâre.
Pragul acesta
ne-a regăsit şi pe noi cu planurile pregătite
pentru anii care vin, scrise în inimile noastre şi
decişi a ni le împlini. Grădina lui Dumnezeu
ne este rampă de lansare şi leagăn de iubire şi mângâiere. Ne este şcoală
şi lecţie de viaţă, dar şi reîntoarcere la firescul divin din noi înşine, acela sub auspiciile căruia toate ni se vor întâmpla
de acum înainte.
În acest
context, al firescului noii noastre vieţi, redescoperit în Grădina Lui, am întâmpinat
cum se cuvine acest Pod Cosmic peste care trecem în aceste zile şi am adus ofrande Pământului, prin însămânţări
realizate în grafic, după soi, cât şi Cerului,
prin mulţumire şi recunoştinţă pentru ajutorul primit şi pentru semnele încurajatoare pe care ni le
revelează pas cu pas.
Săptămâna trecută
am simţit imboldul puternic de a mai pregăti încă vreo două parcele în grădină,
însămânţând lobodă roşie, lobodă verde, ştevie, usturoi, din nou salată, ceapă albă şi roşie şi, din nou, ridichi. Apoi am făcut cuiburi pentru
flori, din loc în loc, crăiţe din două soiuri, ca să ne înfrumuseţăm grădina şi să atragem albinuţele, fluturii şi alte zburătoare polenizatoare la legumele
noastre.
După ce am
finalizat cele două parcele, ne-am orientat către zona unde urmează să plantăm
cartofii. Dar, pentru că în imediata apropiere este zona căpşunelor, am constatat că mulţi stoloni se întinseseră
dincolo de limita unde erau meniţi să se oprească, motiv pentru care s-a cerut
cu prioritate o replantare a acestora. Pe principiul “nici un stolon de căpşune nu se pierde, totul se replantează”, am
relocat peste 50 de stoloni pe partea opusa a grădinii, spre Mămăiţa-vecina,
loc unde anul trecut am avut tot căpşune, dar
un alt soi, mai puţin productiv şi mai puţin
aromat. Cum soiul acela a cam fost, pare-se, cam afectat de gerul iernii
trecute şi nu prea a ieşit, locul a devenit foarte oportun pentru
relocarea stolonilor din soiul celălalt, cel mai bun, cel care ne-a oferit anul
trecut zeci de kilograme de căpşune tot
sezonul.
După ce am încheiat
transplantarea căpşunilor, am pregătit parcela
pentru cartofi: trasat, săpat, greblat şi
admirat la final. Pe lângă admiratul şi
fotografiatul rezultatului eforturilor noastre directe, am admirat şi fotografiat şi
restul minunilor de prin Grădină, cum ar fi florile de cais, cele mai curajoase
flori pe care le-am văzut, crescute, unele, chiar pe trunchiul copacului, cum
nu credeam că se poate întâmpla. Caisul este plantat de noi anul trecut şi suntem foarte mândri de performanţele lui în ale
înfloririi. Sperăm şi că va rodi frumos, alături
de toţi ceilalti copaci fructiferi ai noştri.
Ei bine, suntem
foarte fericiţi că este foarte frumos afară, însorit şi cald şi tocmai
bine pentru lucrat şi pentru jucat în grădină.
Am trecut deja la tricouri cu mânecă scurtă, mai ales Adrian, dându-ne seama că
suntem mult mai bine adaptaţi la temperaturile locului şi la specificul multor activităţi grădinăreşti. Pe lângă noi s-a bucurat şi Emelina-Bubulina, mai ales după ce a primit un
dar imens, unul neaşteptat, dar binemeritat,
căci bucuria cu care ea ne îmbogăţeşte şi ne înfrumuseţează viaţa este nepreţuită.
Alături de Ema
ne ţin companie o mulţime de alte vieţuitoare care, în această perioadă, se
nuntesc şi ele în ritmul primăverii, cu alai şi spectatori, cu entuziasm maxim, debordant, cu
priviri subînţelese, cu mesaje subliminale şi
cu înţelesuri ascunse de ochii celor ce privesc, dar care, cred ele, nu îi văd.
O astfel de nuntire a avut loc chiar în curtea de vis-a-vis, chiar sub ochii noştri zilele trecute, ba, mai mult decât atât, chiar
sub ochii vigilenţi ai lui Toni şi Ginuţa,
care mai participaseră, pasămite, la astfel de nunţi şi pe care au binecuvântat-o şi pe cea de acum, ca şi
altă dată, desigur, cu un noian de urări de bine, de casă de piatră şi de o duzină de pui frumoşi şi graşi, într-un concert de lătrături de mai mare
frumuseţea. Bobi n-a fost invitat la ospăţ pe motiv de minor fără buletin şi fără drept de participare la dar. Abia când s-a
ajuns la momentul plecării în luna de miere, nunta s-a considerat finalizată,
ambii dispărând discret în spatele casei.
Ne jucăm,
proiectăm, planificăm şi creionăm vise. Ni le
colorăm frumos în imaginaţie, ni le încărcăm cu energie creatoare şi cu entuziasm şi
îi mulţumim Lui pentru asistenţă şi Cale. Căci,
mai presus de tot ceea ce noi visăm aici, pe pământ, este Visul Lui acolo, în
Ceruri. Iar împlinirea noastră şi devenirea a
ceea ce noi ne dorim să fim împreună se armonizează divin şi continuu doar cu ceea ce El îşi doreşte a împlini
şi prin noi, cu noi, pentru noi, întru îndumnezeirea
acestei lumi şi a noastră înşine.
Curaţi în trupuri
şi în suflete, puri în vise şi în năzuinţe, impecabili în gândire şi în făptuire, sinceri în simţire şi în trăire, sunt doar câteva din cele pe care
Nunta Cosmică le-a însămânţat şi în acest an în
fiecare om, dar mai ales în aceia care au cerut-o intens, cu toată fiinţa lor,
fiindu-le Vis pentru Viitor, Pecete pe destin, Flacără aprinsă înainte şi Lumină vindecătoare, eliberatoare şi transformatoare.
Cum altfel am
putea urca în devenire spre El dacă nu am fi din ce în ce mai mult asemeni Lui şi în natura noastră umana, în fapt doar o esenţă
efemeră, dar parfumată şi fermecătoare,
extrasă din esenţa Lui, divină, eternă, nesfârşită.
Din Grădina lui Dumnezeu: 30.03.2017
***
