Roşii pisalis. Aproape coapte.

Păi, cum altfel? N-ar fi fost vorba despre noi dacă nu am fi intervenit în acelaşi mod caracteristic şi asupra roşiilor pisalis, adică pândind exact momentul optim de “aproape coapte”, nu-i aşa?

Le-am cules, le-am administrat şedinţa foto de rigoare, apoi... le-am mâncat.

Când este copt, fructul din interior este roşu-portocaliu. Ale noastre abia aveau o uşoară irizaţie aurie, de uşor dat în pârg, insinuată în verdele lor cald şi plăcut. Gustul? Fin, dulceag-uşor-acrişor, cu aromă specifică. Delicioase, ce mai!! De n-am fi ştiut care le este culoarea finală de fruct copt, doar după gust, n-am fi zis că nu-s coapte de-a binelea.

După ce ne-am astâmpărat curiozitatea, vom lăsa următoarele fructe să se coacă deplin, până când coaja exterioară a lampionului se va usca şi va avea culoarea brună (asta însemnând că fructul din interior este copt).

Sunt nişte delicatese tare bunuţe pe care ni le vom dori şi în anii următori în grădina noastră, aşa că vom avea grijă să ne recoltăm şi seminţele necesare.

***

Şşşşşşşt!.... Vorbesc încet, în şoaptă, să nu ne audă cineva..... Să vă mai spun ceva, dar să rămână numai între noi, bine? E secret! Am mâncat şi cele câteva boabe de goji aproape coapte! Hi, hi, hi......

Din Grădina lui Dumnezeu: 22.09.2016

***