Iată că a venit şi primăvara mult aşteptată. Ziua se măreşte din ce în ce mai mult, soarele încălzeşte pământul din ce în ce mai tare şi bucură sufletele din ce în ce mai intens. Foc în sobe facem numai seara, iar în curând nu vom mai face deloc. Ne simţim din ce în ce mai des chemaţi în grădină, în mijlocul ei, de firele de verdeaţă şi de florile răsărite din loc în loc, de mugurii ce stau să pocnească pe crengile pomilor, de mirosul de nou, de proaspăt, de viu ce pluteşte peste tot în jur, pe deasupra dealurilor ce-şi îmbracă treptat haină nouă de iarbă crudă, de preocupările noi de prin curţile oamenilor satului, primenite de greble şi măturoaie harnice, din rândurile de vii proaspăt curăţate şi legate şi din livezile pregătite şi ele de mâini dibace. Pe dealuri, tractoarele şi-au început lucrările de primăvară, arând întruna de zor, de dimineaţa până seara.
Păsările ciripesc mai vesele, găinile
vecinilor cotcodăcesc
mai mândre, oile lor behăie
mai de dimineaţă, nerăbdătoare de păşunat
lung, intens şi
diversificat. Tot felul de gâze
zboară
de colo colo sau lenevesc la soare pe garduri, iar porumbeii deja şi-au
început ritualul împerecherii, semn că în
curând cuiburi noi vor apărea
prin preajmă.
Parcă şi câinii noştri au altă privire şi o altă
energie, una mai relaxată, mai încrezătoare, căci
lenevesc în soare mai mult şi mănâncă mai puţin.
Chiar şi
Ţuţulina Ema simte ceva nou plutind prin aer şi amuşinează mai
febril pe la geamuri. Parcă mai des şi mai
insistent cere de la o vreme s-o scoatem afară şi,
odată
văzută în
libertatea grădinii
împrejmuite, mult mai greu este de
prins şi
de băgat
în casă.
Totul în
jurul nostru se trezeşte
în noua energie a primăverii.
Ea ne cuprinde şi
pe noi şi,
în vârtejul
ei miraculos, ne simţim
mai atraşi
de activităţile în
aer liber, în soare. Curăţenia în
curţile gospodăriei
este mai plăcută,
lucrările
prin grădină mai
spornice şi
efectele muncii noastre mai vizibile şi mai încurajatoare.
Au fost multe de făcut
prin curţi. N-aş fi
putut crede, dacă
mi-ar fi spus cineva, că aveam să strâng
de peste tot aproape o căruţă de
gunoaie: pietre, cărămizi sparte, fiare, oale vechi, sparte şi
ruginite, lemne putrezite, sârmă,
cuie şi
piroane, ţiglă şi
cărămizi
sparte,
resturi de coajă
de copac rămase
de la spartul lemnelor de foc, roţi
de tractor, întregi şi tăiate,
burlane şi
jgheaburi de tablă ruginită de la acoperişuri şi altele.
Multe din aceste gunoaie le-am strâns
în saci menajeri pe care i-au luat
gunoierii, dar mai avem multe altele de care încă nu ştim
cum să
scăpăm.
Pe unde am strâns gunoiul, am greblat bine pământul şi am aruncat seminţe
de iarbă
pentru gazon şi
seminţe de trifoi alb. Trifoiul a încolţit
deja. Aşteptăm
nerăbdători
şi
iarba. Până atunci şi-au
făcut
apariţia prin curte câteva plante noi: unele sădite
de noi, altele răsărite
din rădăcini
vechi, ori din bulbi plantaţi în trecut. Şi mai aşteaptă şi
altele la rând, unele pe care încă le avem în ghivece (flori şi
tufe fructifere) , precum şi
unele plante comandate on-line.
Toate acestea vor schimba semnificativ aspectul general al curţilor şi grădinii.
În curând
vom începe şi
lucrul specific de agricultură: răsădurile. Deocamdată
ne-am reactivat deprinderile în
acest sens cu câteva
seminţe de flori - gălbenele,
isop, lavandă,
crăiţe, echinaceea şi
aubresia. Totuşi,
demararea adevăratei
activităţi agricole o vom marca prin pregătirea
şi
punerea la germinat a primelor seminţe
de legume şi
ierburi aromatice. Când vor
fi gata răsadurile
pentru replantat direct în grădină
sperăm
să
fie gata pregătite
şi
straturile supraînălţate şi sera. Vom experimenta lucrul în paralel, afară şi în seră, pentru a ne da seama ce şi
cum se potriveşte
mai bine în zona noastră, la
tipul de pământ pe care îl
avem. Până una alta, au ieşit singure, fără nici un ajutor, urzicile, iar azi am adunat un lighean de frunzuliţe proaspete, din care am făcut un piure delicios, asezonat cu fire verzi, fragede şi aromate de usturoi primăvăratic. Grădina noastră deja produce.
De acum înainte vom sta din ce în ce mai puţin în casă şi voi scrie mult mai puţin. În schimb, vom sta aproape tot timpul pe afară, în mijlocul naturii. Vom mai împărtăşi uneori cu voi din cele ce vom reuşi să facem aici, dar nu atât de des ca până acum.
Rostul povestirii începutului nostru de
viaţă la ţară a fost de a dovedi că se
poate face această schimbare radicală.
Fiecare în ritmul lui, pe puterile lui şi în condiţiile
asumării
unor consecinţe specifice fiecăruia.
Dar, se poate. Dacă noi am putut, mulţi
asemenea nouă
vor putea. Dacă îşi
doresc şi
dacă
le place.
Voi încheia
aici şirul
intensiv al însemnărilor dedicate căutării
Grădinii
lui Dumnezeu, mutării şi adaptării noastre în
mijlocul ei. De aici înainte
tot ceea ce vom face se cheamă “viaţă” în Grădina Lui. Fiinţare.
Unul lângă altul. Unul pentru altul. Cu dragoste, înţelegere
şi
sprijin. Cu dorinţa de
a ne împlini
menirea, fiindu-ne alături la bine şi la
greu. Cu bucuria de a ne vedea şi a ne simţi
tranformările
întâmplându-se aievea. Cu El alături,
în noi şi
deasupra noastră. Cu ajutorul divin în
tot ceea ce pornim, în
tot ceea ce finalizăm. Cu încredere
în Prezenţa
Lui, în Grija Lui, în Mângâierea şi Iubirea Lui. Cu simţirea că Fluxul Divin în
care curgem ne poartă spre împlinirea
noastră
de fiecare clipă şi a
destinului pentru care am venit în
această
lume, acela de a contribui şi noi, în
felul nostru unic, la înfrumuseţarea ei, la înălţarea ei întru
Dumnezeu.
Doamne-ajută!
Din Grădina lui Dumnezeu: 06.03.2016
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu