joi, 23 martie 2017

Noi nu suntem fermieri





Şi nici nu ne dorim să fim.

Ceea ce ne dorim este doar să trăim frumos în Grădina Lui. Mai cultivăm una-alta, însă doar pentru că încă mai avem nevoie câteva alimente vegetale, deşi am prefera să plantăm peste tot, doar pentru plăcerea sufletelor noastre, numai flori, mii de flori, în mii de culori. Cândva, chiar aşa vom face. :)

Deocamdată ne modelăm mediul din jur astfel încât acesta să ne fie nu numai casă şi masă, după cum se spune de obicei, ci şi leagăn pentru creşterea, înfrumuseţarea şi înălţarea sufletelor noastre dornice de Dumnezeu.




Nu ne dorim să exploatăm pământul, livada şi viile din Grădina lui Dumnezeu în regim intensiv şi nici pe baza unor metode agricole convenţionale. Nu vizăm producţii record şi nici, neapărat, o calitate de invidiat a fructelor şi legumelor obţinute de noi.
Nu creştem animale şi nici păsări pentru hrană. Şi nici n-o vom face vreodată. Câinii noştri sunt singurele animăluţe de care avem grijă şi pe care le iubim foarte mult, iar preocuparea noastră legată de hrană are în vedere, în mod lejer, grădina de legume şi fructele. Chiar şi aşa, deşi cultivarea legumelor necesită mult mai puţin efort decât cel al creşterii animalelor, totuşi, nu-i chiar mereu floare la ureche pentru noi, doi foşti bucureşteni crescuţi şi educaţi în buricul Bucureştiului.



Nu ne este chiar uşor în toate activităţile pe care le desfăşurăm aici, dar, cu certitudine, ne va fi din ce în ce mai uşor cu timpul, pentru că vom învăţa tot mai multe din secretele noului nostru mediu de viaţă şi vom fi din ce în ce mai bine adaptaţi  acestuia. În plus, ne va fi tot mai uşor şi după ce vom fi terminat toate amenajările casei, grădinii şi curţilor conform viziunii noastre, astfel încat acestea să fie cât mai plăcute nouă, cât mai potrivite cu stilul nostru de trai, cu preferinţele şi cu modul nostru propriu de a vedea lucrurile şi fluxurile vieţii. 





Noi nu suntem fermieri şi nici nu trăim ca ei.

Nu ne trezim dimineaţa la ora 5:00 ca să dăm mâncare la animale pentru că, desigur, nu avem animale pentru hrană, nici păsări.
Nu plecăm cu sapa şi cu furca pe umeri sau în căruţă la câmp, ca să muncim hectare întregi de teren, nu cosim ca să adunăm fânul în căpiţe şi în hambare pentru animale, ci, eventual, cosim doar în livadă şi doar dacă vrem să avem un gazon frumos. Dacă nu vrem, aşa cum a fost anul trecut, nu cosim.
Nu ne arăm pământul agricol şi nu-l discuim, mai ales pentru că ne pasă de cârtiţele, râmele, muşuroaiele de furnici şi de toate celelalte vietăţi subterane, ci săpăm doar atât cât ne trebuie pentru câteva parceluţe de legume, căci nu avem nevoie nici de culturi en-gros şi nici de producţie industrială.
Nu avem şi nu ne dorim dezvoltarea unei afaceri din agricultură şi nici a unei pensiuni agro-turistice.
Nu facem vin şi ţuică pentru că nu avem astfel de pasiuni, dar, în schimb, preferăm fructele proaspete, de tot felul.




Nu stropim plantele cu nici un fel de soluţii chimice, ci le tratăm natural, ecologic, sănatos, folosind biodiversitatea, unele modele propuse de permacultură şi atenţia mărită pentru nevoile şi sensibilităţile plantelor, cuprinzând tot ce este viu din interiorul Grădinii noastre (şi din împrejurimi) într-o aură de energie binecuvântată, protectoare şi mângâietoare. Lucrăm cu mâinile, dar şi cu sufletele, cu inima, cu gândul şi cuvântul. Lucrăm cu uneltele, dar şi cu energiile iubitoare ale prezenţelor noastre şi chemăm în ajutor toate spiritele benefice ale naturii şi ale cerului, văzute şi nevăzute.
Nu ne spetim din greu muncind din zori şi până-n seara şi nu trudim chinuiţi de griji şi probleme, de lipsuri şi nevoi, ci ne jucăm cu uneltele şi cu plantele, cu pomii şi cu florile, cu via şi cu ierburile, atât cât putem, atât cât ne place, ţinând cont doar de câteva dintre necesităţile noastre. 




Folosim mănuşi de protecţie, ochelari şi pălărie de soare şi creme de protecţie solară pentru piele, facem fotografii peste fotografii pe care le postăm pe facebook, ne distrăm ca nişte copii observând toate insectele pământului, toţi gândăceii, toţi fluturii care ne dau târcoale, toate buburuzele şi albinele, admirăm norii şi apusurile de soare, florile şi floricelele, ascultăm uimiţi cântecul privighetorilor şi al cucului, ne minunăm la tot pasul şi de la o zi la alta de fiecare tranformarea plantelor, pe măsura creşterii lor, de rodul lor, de culorile garderobei anotimpurilor şi, mai ales, de impresionantul verde primăvăratic de martie, povestim pe blog peripeţiile noastre şi ne bucurăm împărtăşindu-le celor ce doresc să le afle.




Nu ne este frică de Dumnezeu, ci îl trăim pe Dumnezeul din noi, îl iubim, îl simţim, ne bucurăm de ajutorul Lui, de prezenţa Lui, de grija şi compasiunea Lui nesfârşită şi avem încredere în Fluxul Divin al tuturor lucrurilor din Cer şi de pe Pământ, în interiorul căruia totul curge după Voia Lui.

În concluzie, noi nu suntem fermieri şi nici nu ne dorim să fim. Căci  nu acesta este scopul pentru care ne-am mutat de la oraş la sat.

Vrem doar să creăm un joc frumos şi distractiv din tot ceea ce trăim, să facem din viaţa noastră de aici, de la ţară, atât o minunată aventură, cât şi o oază de linişte şi pace în comuniune cu Natura, un spaţiu sigur şi sacru în care să evoluăm împreună, în care iubirea noastră, a unuia pentru celălalt, împreună cu Iubirea Divină să se împletească armonios şi în care să ne simţim deplin ocrotiţi, mângâiaţi şi iubiţi de Dumnezeu.

 

Din Grădina lui Dumnezeu: 23.03.2017

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu