Curățenia de iarnă, de primăvară, sau...?

Înainte de a pleca la București, adică în urmă cu vreo 10 zile, m-am apucat să fac un pic de curățenie în casă. În speță, să trag cu aspiratorul și să șterg praful. Că altceva nici n-am de făcut. Suntem doar noi doi în casă, nimeni nu ne strică feng-shui-ul, așadar, nimeni nu ne face deranj.

Buun, și zic să trag cu aspiratorul mai întâi, că se cam simțea nevoia după ce trecuse ceva timp de când nu mă mai preocupase nimic altceva decât calculatorul, cam de pe la începutul lui noiembrie 2019, când m-am decis eu așa, deodată, brusc și peste noapte, că mi-ar plăcea să scrie și în CV-ul meu „scriitoare”, că ar fi trendy și de bon-ton și că, chiar dacă n-o să intereseze pe nimeni cartea mea, măcar să știu că am scris-o, că am bifat-o, să mi-o iau de pe creieri.

Așadar, am publicat cartea și am constatat că îmi place, adică de ce nu, apoi am mai publicat una „pe repede înainte”, că materialul era deja scris, cu diacriticele la locul lor, doar ce l-am mai periat un pic, pe ici, pe colo, și gata și cea de-a doua carte. Entuziasmul a fost maxim, cred că vă dați seama, nici somn nu mi-a mai trebuit, nici de mâncare n-am mai știut, lucru bun, la urma urmei, că și cântarul meu a devenit mai fericit cu această ocazie, după ce am tocat... dar să nu divagăm. Chestia este că nici de curățenie în casă n-am mai avut nici un chef. Căci, deh, eram deja „scriitoare” și foarte ocupată cu autografele, deci cine să mai aibe timp și chef de menajul casnic, când eu trebuia să mă dedic succesului potențial care îmi era scris în toate liniile temporale în care scrisesem cărți?

Cînd mi-am revenit din euforia succesului ce-mi era citit în stele, am fost nevoită să descopăr că, totuși, covoarele nu se aspiră singure, că praful, fir-ar, sub nici o formă nu se șterge singur de pe mobilă, precum și că gresia nici nu se sinchisește să se spele cu de la sine putere. Așa că mi-am pus succesul în cuier,   mi-am suflecat mânecile și m-am apucat de treabă. Două ore am stat în genunchi cu aspiratorul peste covoare, carpete și mochete! Două ore! Până la ultimul milimetru pătrat a fost totul foarte bine aspirat, exhaustiv verificat și temeinic curățat. Praful? Care praf? Nu mai e. Gresia? Gata. Mai am un pic de lucru pe la geamuri, care sunt cam prăfuite după o iarnă întreagă, dar aștept să se mai încălzească afară, ca să pot să încep și această operațiune. Nici nu știu ce-a fost asta: curățenia de iarnă sau de primăvară?

Oricum, pot să vă confirm acum, fără nici o urmă de îndoială: curățenia chiar nu se face singură. Nope! Este prima dată când testez asta. Cam două luni mi-a luat până am tras concluzia asta. Noroc cu cărțile și cu dorința asta a mea, de a-mi completa CV-ul, cum v-am spus, altfel aș fi putut rămâne cu dubii.

De acum înainte, însă, voi lua măsuri anticipat. Când voi mai avea de gând să mai public vreo carte, mă voi apuca mai întâi de curățenie, voi pregăti mâncare cam pentru vreo lună, să fie acolo, în frigider, la îndemână, doar la dormit nu voi putea face provizii, dar nu-i o problemă, voi recupera după, și abia apoi mă apuc.

Spunând asta, îmi dau seama că, având în vedere că tocmai ce le-am bifat pe toate astea acum, că în casă e deja curat, mâncare tocmai ce am gătit, eu zic ca   m-aș putea apuca liniștită și de a treia carte, ultima din serie. Că nu-mi iese la gramaj cantitatea de pagini, de aceea, nu din alt motiv. 

Citatul de mai jos este o "amintire" de pe Facebook din 2013, la care, nu stiu de ce, nu am buton de redistribuire. Asa ca o reiau cu copy paste, ca prea merita si prea se leaga de postarile anterioare. Pare-se ca asta este tema de reflectie a acestei perioade: "cum sa fii fericit."

"Eu v-am spus adesea, pentru om totul depinde de ceea ce îl interesează în viață, de ceea ce vrea să obțină, de scopul pe care îl țintește, unde dorește să ajungă; într-un cuvânt, totul depinde de idealul său. Da, esențialul se găsește aici, fiindcă acest ideal acționează: el pregătește terenul, sapă niște brazde, atrage elementele ce îi corespund și le repinge pe cele care îi sunt străine sau contrare. Totul în viață se modelează, se conturează și ia o formă în funcție de idealul nostru. Dacă el nu este nici mare, nici nobil, ci numai material, grosolan, tot ceea ce facem, ceea ce simțim, ceea ce gândim este expresia acestei mediocrități și nu trebuie deloc să ne mirăm apoi dacă suntem limitați, nefericiți.

Meditați asupra acestei probleme și veți înțelege importanța de a hrăni în voi înșivă cel mai înalt ideal. Nu trebuie să vă preocupe dacă el este greu de îndeplinit; trebuie să vă preocupați numai să îl faceți perfect, sublim, divin. Nu are nici o importanță cât timp vă va fi necesar să îl realizați sau chiar dacă veți reuși să îl realizați într-o bună zi. De ce să căutați mereu ce vă stă la îndemână și îl puteți obține repede? Dar așa sunt făcuți oamenii: ei lasă deoparte ceea ce este dificil, îndepărtat, inaccesibil. – Omraam Mikhael Aivanhov"

 

Din Grădina lui Dumnezeu: 01.02.2020