Ieri am sărbătorit ziua Femeii aşa
cum se cuvine. Păi, doar o singură zi în an au şi ele,
Femeile, pentru a fi sărbătorite - nu-i aşa?
(sic!) – iar dacă sunt şi Mame, gata răsfăţul! Sărbătorire cu dichis!
Aşa că ne-am bucurat şi noi
maxim de ziua asta de 8 Martie şi am sărbătorit continuu, de dimineaţă până seara, non-stop. Şi încă am mai sărbătorit şi azi, bineînţeles, căci, aşa cum spun multe voci (şi
pe bună dreptate, dom’ne!) de ce oare să fie bătută în cuie doar o singură
zi de celebrare a Femeii? Să fie în fiecare
zi şi-n vecii vecilor, amin!
Lăsând gluma la o parte, nouă ne place să simţim aerul de sărbătoare al acestor zile “altfel”, cele despre care
calendarele ne spun că sunt speciale:
Valentine’s Day, Dragobete, 1 Martie, 8 Martie, Buna Vestire, Pastele, Crăciunul, Revelionul şi
toate celelalte. Ne place să simţim festivitatea sărbătorii şi ne place să facem aceste zile să ne
fie mai diferite, să le trăim “altfel”. Mai pompos, mai cu moţ. Cu ceva mai extravagant, mai roz-bonbon. Cu fundiţe, cu pampoane şi cu
sclipici. Cu cât mai mult sclipici! Da, iar
glumesc.
Ei bine, ieri am sărbătorit ziua Femeii cu
daruri speciale, de sezon. Sunteţi curioşi să aflaţi ce-am primit? Sunteţi.
Iar eu sunt nerăbdătoare să mă laud. Căci doar n-am să mă fac că plouă şi-o să vă las aşa, să vă chinuiţi de curiozitate. Curioasă sunt şi eu, deci vă înţeleg deplin. Bine,
ok, cine nu este curios poate să-şi vadă mai departe de treburile
urgente şi cu adevărat importante. Aici stăm doar la o şuetă.
Cu totul întâmplător (da, da, sic!),
în dimineaţa zilei de 8 Martie primisem
confirmarea de livrare a unei comenzi pe care Adrian o lansase on-line cu câteva săptămâni în urmă către furnizorul nostru
de plante, copăcei, flori, seminţe şi altele. Cum noi ne doream
să mergem în oraş pentru sărbătorit, aşa cum vă ziceam, am stabilit o întâlnire cu curierul coletului chiar în centru, ca să nu riscăm să vină el la noi la poartă, în sat, şi să nu ne găsească acasă.
Ne-am întâlnit,
ne-am luat pachetul, apoi am dat o raită prin
piaţă. Piaţa
de aici nu este ca aceea din Bucureşti. Aici e
piaţă mare numai joia. Iar piaţa asta este una cu de toate: de la legume şi fructe la flori, de la copaci şi seminţe la haine şi încălţăminte, de la produse de uz casnic la utilaje şi scule. În fine, un fel de târg organizat în oraş,
într-un cadru curat şi civilizat. Aveam în
plan să mai cumpărăm vreo doi puieţi de agriş, că tare ne-au mai plăcut
fructele acestea anul trecut, obţinute de la
puiul plantat de noi în urmă cu doi ani. Aşa că ne-am mai cumpărat doi: un agriş roşu şi încă unul alb, ca cel pe care îl avem deja.
După ce am
bifat pe listă puii de agriş, am pornit dezmăţul sărbătoririi. Darurile de
ziua Femeii au început să curgă gârlă, de nu ne mai venea să ne
întoarcem acasă. Am petrecut o vreme lenevind
la soare pe o bancă din frumos parc al orăşelului, bucurându-ne
maxim de gradele pozitive din termometru, atât
de dorite şi de binevenite, apoi am mai petrecut
o vreme şi prin supermarket, unde ne-am mai
completat dezmăţul de sărbătoare cu încă alte câteva ingrediente.
Apoi ne-am întors acasă. În concluzie, ca să nu va mai fierb în suc propriu, să vă spunem şi vouă cu ce cadouri
sofisticate şi extravagante ne-am întors.
Cu siguranţă veţi observa în pozele
de mai jos, înainte de toate, galoşii. Da,
da, galoşii!! Aţi citit bine. Îmblăniţi! Eeeei.... păi cum
altfel? Ce, doar nu credeaţi că mi-am luat cine ştie ce
pantofi cu tocuri stilletto?! Hai, că sunteţi simpatici. Adrian îşi
cumpărase şi
el o pereche de încălţăminte din asta, preţioasă, cu ceva timp în urmă,
însă eu n-am găsit atunci numărul meu. Şi
tot priveam cu jind către galoşii lui, sperând că într-o zi aveam să am şi eu galoşii mei frumoşi.
Cum nimic nu-i întâmplător – vedeţi cum se confirmă vorba
asta pe care v-o tot repet aici atât de des?!
– tocmai ieri, de 8 Martie, mi s-a împlinit dorinţa! Sunt galoşii aceştia o minunăţie pentru
lucrul în grădină sau prin curte în perioada asta, când
pământul
este încă umed şi rece. Sunt practici, confortabili şi uşori, în comparaţie cu cizmele de cauciuc, care sunt cam grele şi cam incomode pentru preferinţele mele, cu atât mai
mult acum, când încă sunt în perioada de refacere a gleznei după entorsa din decembrie şi
când trebuie să am o grijă în plus ca să nu forţez în nici un
fel piciorul. Iar... modelul? Recunoaşteţi şi voi: este avangardist!
Materialul? Ecologist. Preţul? Tot un “....ist”,
desigur. Exclusivist, ha!
Cum pantofii cu toc, pardon, galoşii preţioşi trebuiau asortaţi cu ceva
accesorii strălucitoare, pe măsură, am cumpărat şi câteva pungi cu arpagic alb şi rosu, ca să se
asorteze perfect cu firul de mărţişor şi cu activităţile
mondene, pardon, de sezon, când voi epata mândră şi încrezută prin grădină, etalandu-mi
frumuseţe de cadou.
Aceia dintre cititori care au rămas blocaţi cu ochii pe
galoşii mei frumoşi sunt rugaţi să nu mai fie atât de
invidioşi şi
să-şi mute
privirile şi înspre celelalte daruri, de
exemplu înspre copăceii proaspăt cumpăraţi. Unul din ei este Curmalul japonez (Diospyros kaki), copăcelul care face acel fruct extraordinar numit kaki, ce
pare o combinaţie miraculoasă între o pară şi o piersică. Ne place
maxim acest fruct şi, după ce ne-am informat asupra rezistenţei pomului la ger, l-am comandat. Furnizorul ne-a făcut şi o surpriză plăcută, ca de obicei, trimiţându-ne
în pachet şi un cadou de 8 Martie, respectiv,
câţiva rizomi de Anemone Caen, nişte floricele multicolore, perene, spectaculoase.
Pentru că
urmează în curând şi momentul
demarajului la semănat pentru făcut răsaduri, ne-am
dotat, tot de 8 Martie, şi cu pământul organic necesar.
Păi, ce alt cadou mai potrivit şi mai de dorit ar fi putut să fie în completarea galoşilor mai sus menţionaţi? Ce farduri, ce pudre şi ce parfumuri? Ce brizbrizuri şi gablontzuri? Ce fandoseli şi găteli simandicoase? Pământ de flori să fie! Pământ pentru răsaduri! Ăsta,
da, răsfăţ!
Nemaipomenit pentru o manichiură impecabilă!
Buuun, acum să trecem şi la partea roz
a acestei însemnări. Roz la propriu. Este atât de roz şi atât de frumoasă încât, după nici două minute de la aranjarea darurilor pe buturuga din curte
pentru şedinţa foto, m-am trezit cu două admiratoare lângă mine care, încântate
peste măsură, nestingherite de nimic şi fără nici o reţinere, au început
să mă bâzâie de jur împrejur, râvnind la comorile ascunse printre încântătoarele corole înflorite.
O minune de ciclamă cu flori roz-magenta (orhideea
românească,
aşa cum îi spun eu) tronează acum la fereastra cea mai însorită din bucătărie, în locul
aceleia pe care v-am prezentat-o în jurul sărbătorilor de iarnă, ale cărei
flori s-au trecut şi care a intrat în perioada
de repaos.
Cu această
ocazie am mai făcut o serie de fotografii şi celor doi cartofi dulci puşi în apă să facă lăstari. Unul din ei a făcut
o rădăcină bogată, intens
ramificată, dar n-a scos nici o frunzuliţă, în timp ce al doilea abia de are două firişoare scurte şi subţiri de rădăcină, dar are deja doi lăstari
măricei, fiecare cu cel puţin câte patru frunzuliţe. Vă oferim mai jos
poze cu evoluţia lor de până acum.
Azi ne-am plantat în grădină şi noii pomişori cumpăraţi.
A fost o zi la fel de superbă ca şi cea de ieri.
Adrian s-a ocupat de toaletarea unor pomi şi a
celor peste 30 de tufe de coacăz, la zmeuriş ajutându-l şi eu după ce am făcut câteva poze prin seră şi în jur. Am
descoperit că au răsărit şi ridichile din seminţele
scuturate în toamnă, că pătrunjelul din seră a trebuit tuns, ca să se
dezvolte şi să dea alte frunze proaspete, că loboda va fi în curând
bună de pus în ciorbă, probabil chiar săptămâna viitoare şi că tot ce-am însămânţat în seră a crescut frumos şi sănătos. După plecarea
definitivă a iernii, natura a renăscut peste tot plină de
sevă şi
putere de viaţă, bucurându-ne cu muguri şi
boboci pregătiţi să plesnească în lumină.
Momentul de azi a fost tocmai bun şi pentru toaletarea tufei de lavandă şi a uneia din tufele
de laur, crenguţele tăiate fiind fasonate şi
urmând să
le pun mâine în pământ, la butăşit.
Aşadar,
dupa tot ce v-am povestit, vedeţi şi voi, noi ne-am bucurat că există în calendar
această zi specială, de 8 Martie, dedicată
Femeilor, şi am sărbătorit în stilul
nostru caracteristic. Ne-am plimbat prin parc într-o zi minunată, caldă şi însorită, ne-am
cadorisit preţios şi nemăsurat, spre seară am luat act de controversele nenumărate ce s-au revărsat în
mediul virtual pe seama acestei zile (şi a
altora), iar azi am grădinărit. Fiecare a sărbătorit aşa cum a putut,
carevasăzică.
În încheiere, noi vă dorim tuturor să vă simţiţi întreaga viaţă ca pe o
continuă sărbătoare, dacă puteţi, dar şi să faceţi din anumite zile
repere mai colorate şi mai strălucitoare
decât toate celelalte. Pentru că mica rutină a vieţii fiecăruia tinde să uniformizeze decorul şi
scenariul lumii. E ca atunci când intri într-o
grădină
plină cu flori roşii, de exemplu, în mijlocul căreia se observă şi câteva inflorescenţe albe. Deodată, florile
albe par a fi cele mai frumoase din toată grădina. Pentru că sunt
rare. Şi nu culorile contează în
teorema aceasta, ci repetabilitatea acestora. Mie îmi
plac mult grădinile unicolore, căci îmi inspiră eleganţă, fineţe, rafinament,
dar şi consecvenţă, stabilitate şi încredere.
Însă prezenţa unor accente discrete dintr-o altă culoare, din loc în loc, aduce un strop de jucăuş inedit, atât cât este necesar
pentru a sublinia şi a da un plus de valoare
întregului majoritar, nobil şi elevat.
Din Grădina lui Dumnezeu: 09.03.2018
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu