13 cu Noroc şi 17 cu Lună Nouă

Aşa cum am afirmat de mai multe ori pe parcursul poveştii noastre, numărul 13 este pentru noi cu noroc. Ne este un semn bun de schimbare, de evoluţie, de up-grade. Şi anul 2018 a demarat pentru noi cu o prima zi de 13 norocoasă, 13 ianuarie fiind ziua în care am călcat primă dată cu piciorul stâng după momentul entorsei de gleznă produsă în penultima zi a anului trecut. Deci a fost un 13 cu un “bine” foarte aşteptat, după care a urmat din ce în ce mai mult “bine”.

Pentru cei care ne urmăresc îndeaproape povestea, voi spune că acum, în sfârşit, mă pot deplasa prin casă cu grijă, fără bastonul acela de lemn (detalii aici “Ai grijă ce-ti doreşti, că s-ar putea să primeşti!”), şi chiar am ieşit afară puţin, pe treptele din faţa casei, cât să-i drăgănesc un pic pe “copilaşii” noştri de afară, care s-au bucurat maxim de răsfăţ. În plus, am început deja, treptat, să preiau de la Adrian diverse treburi de care el s-a ocupat în mod exclusiv cât eu am stat la pat, iar de-acum lucrurile vor intra înapoi pe făgaşul lor normal.

Dar, în cele două săptămâni de imobilizare, de voie-de nevoie, vrând-nevrând, la cerere sau nu prea, m-am odihnit maxim. Am avut astfel ocazia nesperată să admir de la fereastră, ca la un vernisaj, cu Bubulina alături, diversele tablouri ale iernii, cele care s-au perindat prin faţa ochilor mei în acest interval: cu soare şi cer senin, cu ceaţă deasă şi lăptoasă, cu nori cenuşii sau coloraţi înspre apus, cu ploi ciudate în miez de iarnă sau cu zăpadă trecătoare, topită în două ore, cu căldură diurnă de peste 15 grade sau cu ger nocturn, spre -8 grade, cu turme de mioare conduse peste deal de ciobani şi câini, cu guguştiuci dornici de primăvară şi cu piţigoi curioşi, agitându-se de colo-colo. Au fost cam de toate şi le-am savurat intens privindu-le din interior, stând pe canapeaua din bucătărie cu laptopul în brate şi cu cafeaua alături, cu faţa înspre fereastră şi cu spatele înspre soba fierbinte, din interiorul căreia, muzica plăcută a lemnelor trosnind, cuprinse de flăcări şi jar, mi-a acompaniat şi completat confortabil atmosfera de maximă leneveală.

A fost un timp de repaos, de “stop joc”, unul impus, de bună seamă, căci eu, nici vorbă, bineînţeles, nu m-aş fi oprit în loc singură, de bună voie. Dar, dacă Dumnezeu a spus “Să se facă lumină...” .... asta e, s-a făcut! Aşa că tot ce-am mai putut să mai fac eu a fost să zic “Mulţumesc, să fie primit!” Şi am tot primit de-a gata totul, “masă pune-te, masă scoală-te” până ce m-am cam plictisit de-atâta stat degeaba şi doar primit.

Iar Adrian..... cred că de-acum vrea şi el cel puţin vreo lună din asta, de pauză, ca a mea, excluzând, desigur, anumite aspecte, ştiţi voi care. Dar mai bine să nu îşi dorească aşa ceva, ci să-l lase pe El să decidă, căci, deşi noi ştim că aproape orice dorinţă ne este, cel mai adesea, împlinită, ne-am prins că unele trebuie exprimate extrem de specific, până la cele mai mici detalii, cu precizare clară şi poziţionare fixă în timp şi spaţiu, la zi, minut, secundă şi metru pătrat, cu identificarea exactă a liniei temporale corespondentă realităţii dorite, respectiv, alegerea exact a acelei role de film care cuprinde dorinţa împlinită din totalitatea infinită a tuturor rolelor de film alternative posibile ale vieţii, înregistrate în arhivă universală a lui Dumnezeu. Deeeeci.... întelegeţi. Mai bine să spunem “pentru cel mai înalt bine al nostru şi al celorlalţi!”.

 

Revenind la focul din sobă, voi adăuga ca la noi în casă e foarte cald şi e taaaare bine şi plăcut, dar - doamneeee!!!! - abia aştept să ies afară şi să fac câţiva paşi prin grădină!!!!! Mi-e atât de dor de grădină de nu mai pooooot!!!!! Până una alta, cât timp n-am putut să ajung până în grădina noastră, am ajuns virtual prin grădinile altora. Căci, tot stând înţepenită pe pat, cu laptopul în braţe, mi-am făcut de lucru şi am studiat pe internet nesfârşite informaţii legate de subiectele care ne preocupă pe amândoi în prezent.

Printre altele, m-am înscris pe mai multe grupuri de grădinărit, de agricultură gospodărească sau ale iubitorilor de flori de grădină şi nu numai, am studiat o mulţime de clipuri cu diverse tehnici practice de însămânţare, care uşurează eforturile lucrărilor de primăvară, am verificat din nou site-urile furnizorilor de seminţe bio de unde ne aprovizionăm noi de obicei (deşi ne-am cumpărat deja seminţele care ne lipseau) şi, în plus, am citit cu mare curiozitate şi entuziasm mai multe poveşti ale unor alţi “nebuni frumoşi” ca noi, care au pornit şi ei pe calea traiului la sat, după o viaţă trăită la oraş. Le-am lăsat şi mesaje de încurajare şi de felicitare şi, cine ştie, poate, cândva, vom avea ocazia să ne şi întâlnim şi să ne cunoaştem dincolo de mediul virtual. Cine se aseamănă se adună.

Acest trend, respectiv, acest interes în creştere al multor orăşeni pentru viaţa trăită la sat, în mijlocul naturii, aduce în prim plan şi o serie de provocări noi, iar fiecare în parte le face faţă cum poate, după nevoi şi putere. Perioada de început, de după mutare, este cea mai intensă, când diferenţele între mediul urban, lăsat în urmă, şi cel rural, descoperit brusc, pot genera un puternic disconfort. Însă, odată aceasta depăşită (şi, mai ales, după realizarea transformărilor şi îmbunătăţilor condiţiilor de trai necesare, după caz), viaţa intră într-un ritm din ce în ce mai armonios şi mai liniştit.  

Aşa cum şi noi ne-am inspirat din poveştile unora dintre cei care au pornit înaintea noastră, aşa cum şi noi am primit sfaturi şi încurajări la începutul drumului nostru, aşa cum şi noi am fost sustinuţi şi urmăriţi îndeaproape de mulţi oameni din jurul nostru, de cei care au înţeles în cele din urmă argumentele şi puterea noastră de integrare şi adaptare în acest mediu nou, încercăm, la rândul nostru, să facem acelaşi lucru către cei care se decid acum să facă primii paşi spre împlinirea unui asemenea vis. Căci doar un vis trebuie să fie pentru a putea gusta satisfacţia şi bucuria împlinirii lui. De aceea noi ne povestim pe blog multe din detaliile drumului nostru. Pentru a-i inspira şi încuraja pe cei interesaţi, pe cei care se simt călăuziţi spre acest mod de viaţă sau fie chiar şi numai pe cei care se simt în prezent doar curioşi şi entuziasmaţi, căci asta înseamnă că, undeva, în adâncul lor, exista o sămânţă care aşteapta să încolţească, să crească, să iasă la lumină şi să rodească. Totul se va declanşa în ei la momentul potrivit printr-o alegere, mai mult sau mai puţin conştientă, iar aceasta le va purta paşii înspre direcţia potrivită lor.

Deocamdată ne bucurăm să-i descoperim pe cei cu care putem face schimb de experienţă, de idei şi sfaturi, dar şi de încurajări reciproce şi susţinere. Chiar contează o vorbă bună, un mesaj plin de căldură şi amabilitate, o urare vie, vibrantă, din inimă, un “succes!” sincer, bucuros, încrezător şi în care se citeşte nerăbdarea până la următoarea discuţie, întâlnire, revedere. Acum, după cei doi ani trăiţi aici, în Grădina lui Dumnezeu, timp în care am mai acumulat ceva experienţă privind viaţa la sat (desigur, din perspectiva specificului nostru de viaţă), putem să vorbim şi noi în cunoştinţă de cauză şi suntem acum în măsură să ne mai dăm cu părerea pe ici, pe colo, în discuţii legate de agricultura particulară, familială, de subzistenţă sau în diverse subiecte conexe.

În concluzie, am folosit aceste două săptămâni de repaos la pat atât pentru vindecare (cu metode alopate – mi-a cumpărat Adrian un gel antiinflamator mentolat, din extracte de plante, extraordinar, “Kinetic gel”, dar şi cu metode alternative, cum ar fi practici tradiţionale  – am aplicat pe gleznă împachetări cu gheaţă, felii de cartof crud şi cu foi de varză, sau tehnici energetice – tratament reiki), cât şi pentru documentare, socializare şi divertisment - dacă e să o aduc din nou în discuţie pe Ema, care ne-a convins definitiv de veleităţile ei de soprană în cadrul reprezentaţiei “Chemarea străbunilor. Dansul lupilor”, alături de cei trei virtuoşi de afară. Am filmat-o de mai multe ori performând la scenă deschisă (a se citi “la fereastră”) şi i-am distribuit cu mare mândrie înregistrările pe facebook şi pe blog, făcând-o vedetă. Surprinzător, însă, ea s-a declarat total nemulţumită, protestând asupra calităţii filmării şi spunând că, deşi ea a cântat cu maximă dedicaţie, eu, nepricepută în ale filmografiei, nu am reuşit să surprind pe peliculă toată abnegaţia, tot aplombul şi toată emoţiunea ei din glas. (P.S. cum gaşca noastră concertează numai când Adrian este plecat de acasă cu maşina, el urmăreşte de fiecare dată înregistrările după ce se întoarce acasă; într-una din zilele trecute am surprins şi acest moment pe peliculă şi îl veţi auzi pe Adrian cum râde de Ema, iar ea comentează şi protestează nemulţumită. Offff, artistele astea ajunse vedete!!!).

Revenind la titlul însemnării de azi, vă voi aminti că mâine este 17 ianuarie, iar textele de astrologie prefigurează în această noapte, 16 spre 17, o Lună Nouă magică, interesantă, aducătoare de mari schimbări, de mari asumări interioare, de mari transformări şi evoluţii uimitoare. Este un moment în care ni se recomandă să ne stabilim un scop şi o direcţie pentru următorii trei ani, perioada în care Saturn va tranzita semnul Capricornului (care a început din 19 decembrie 2017). 
  
"Fie că e vorba de o relaţie, o afacere, un job sau ceva ce ne dorim să învăţăm, acum putem să punem o fundaţie şi o bază puternică pentru un proiect de lungă durată în care suntem dispuşi să investim timp şi energie. (...) Capricornul este asociat cu Astrologia Ezoterică, în Săgetător învăţăm calea, însă în Capricorn mergem pe ea, este deja integrată, o punem în practică, însă fără să vorbim despre asta, fără să mai căutam oameni care să ne fie profesori, guru sau care să ne întărească credinţele, deja ştim, devenim maeştrii propriei vieţi, ne asumăm responsabilitatea pentru întreaga noastră viaţă, ştim că ceea ce se întâmplă, bun sau rău, în viaţa noastră ţine strict de ce am creat noi." (*sursa şi textul complet: https://astroalchimista.wordpress.com/2018/01/12/luna-noua-in-capricorn-17-ianuarie-2018-o-aliniere-rara-de-6-planete-in-capricorn/).

Aşadar, ca să închei în spiritul cuvintelor de la început, primii paşi pe care îi faceţi chiar acum, din  aceste zile, să fie înspre împlinirea Proiectului vostru cel mai măreţ, al extraordinarului vostru Scop de viaţă, înspre cucerirea impresionantului vostru Vârf înalt pe care acum vi-l alegeţi.

Următorii trei ani reprezintă doar prima parte din tot restul drumului vostru prin viaţă. Faceţi-o să fie frumoasă, minunată, demnă de povestit, de împărtăşit, demnă de inspiraţie. Este drumul vostru unic, este parte din filmul vostru frumos. Scrieţi-vă scenariul aşa cum doriţi, asumaţi-vă ce rol vă place, împodobiţi-vă viaţa cu decorul în care visaţi să trăiţi, adunaţi-vă în jur oamenii cu care rezonaţi, cu care vă simţiţi bine, în preajma cărora simţiţi armonie, căldură, pace şi voie bună, cu care să vă puteţi construi povestea mai departe, cu care sunteţi compatibili. Trăiţi astfel şi deveniţi modele pentru alţii, inspiraţi-i, iar dacă vă solicită şi puteţi, ajutaţi-i cum puteţi, cu sfaturi şi idei, ca să ajungă mai uşor acolo unde îşi doresc, oferindu-le, ca exemplu, crâmpeie din experienţa voastră. Fiţi curaţi şi puri în alegere. Fiţi sinceri şi integri, centraţi şi echilibraţi. Trăiţi în adevărul vostru interior, dar respectând adevărul celorlalţi. Armonizaţi-vă unii cu alţii, înţelegeţi-vă reciproc provocările interioare, nevoile, neputinţele, transformările, vindecările şi evoluţia personala, având răbdare ca realitatea să se alinieze cu planul dorinţelor voastre comune. Cam asta avem şi noi în vedere.

Teoria este uşor de pus în cuvinte. Povestea este uşor de povestit, dar ea trebuie mai întâi trăită. Şi nu oricum. Aceasta este adevărata provocare.  De aceea, fiecare dintre noi este adus, din când în când, în anumite momente cheie, în care este pus să facă alegerea poveştii pe care îşi doreşte să o trăiască mai departe.

Luna Noua din 17 ianuarie este un astfel de moment, iar el ne cheamă pe toţi să ne creionăm povestea următorilor trei ani, să ne stabilim clar unde vrem să ajungem, care este vârful spre care acum pornim să-l cucerim.  La final de 2020 unde vreţi să fiţi? Ce vreţi să se fi împlinit până atunci? Cum vreţi să fiţi? Cine? Împreuna cu cine? Dumnezeu unde este în această ecuaţie a alegerii voastre?

Daţi-vă răspunsurile, faceţi alegerea. Dacă sunteţi deja parte a unui cuplu sacru, armonios, intim, formulaţi-vă răspunsul comun, faceţi împreună alegerea.  Fiţi Unul. Noi doi avem deja răspunsul nostru, alegerea noastră.

 

Din Grădina lui Dumnezeu: 16.01.2018

***