“Vin sărbătorile, vin sărbătorile,
vin.....”
Aşa se aude
cântând pe fundalul sonor al unei binecunoscute reclame TV... Cu clinchete de
clopoţei care acompaniază versurile... cu sania unui Moş Crăciun ca în poveşti,
care se vede alunecând printre brazii încărcaţi cu zăpadă... cu decor cu
luminiţe multicolore şi sacul Moşului plin cu daruri...
Fermecătoare
imagine... seducătoare!...
Privind-o mai
mult, mai atent, mai captivat, reclama şi spiritul ei te pot prinde în mreje
foarte uşor. Te încarcă aproape instant cu energia aceea a nerăbdării necesară
cumpărăturilor de sărbători, cea care te face să-ţi doreşti să fii şi tu Moş
Crăciun pentru cineva, ori să primeşti daruri de la Moşul, să decorezi
strălucitor în jur, să te înconjori de luminite, sclipici şi beteală, de
briz-brizuri colorate, de zdrăngănele drăguţele, originale, ori clişeistice,
care mai de care mai lucitoare şi mai încântătoare, de colinde tradiţionale ori
de alte melodii specifice sărbătorilor de iarnă.
Este fascinantă
perioada asta, a sărbătorilor de iarnă, nu-i aşa?
Pregătirile
specifice, cumpărarea cadourilor, serbările cu Moşul, reuniunile de familie,
darurile surpriză, cadourile simbolice, atmosfera de sărbătoare...
Daaaa..... este
fascinată...
Daaaar.....
se poate întâmpla ca, uneori, să nu poţi sau să nu (mai) vrei să faci parte din
scenariul acesta atât de romantic, de fermecător şi sărbătoresc. Este o piesă
de teatru pe care, poate, ai jucat-o mereu, o viaţă întreagă. O piesă al cărei
text îl ştii pe de rost, ca pe poezie. Este o scenetă care se derulează
rutinier, cu mici variaţiuni, în fiecare an, la fiecare final de an. Am avut şi
noi, eu şi cu Adrian, în trecut, câte un asemenea rol în această scenetă de
sărbători. Ne-a plăcut atunci (mai mult sau mai puţin), ne-am adaptat la
rolurile noastre şi ale celorlalti “actori”, am improvizat şi ne-am distrat
alături de ei (sau nu), am primit şi am oferit daruri, zâmbete şi bucurie (sau
nu) şi am bifat şi noi (sau nu) în calendar, an de an, întâlnirea cu Moşul cel
din poveşti. Un Moş mai mult sau mai puţin generos, mai mult sau mai puţin
autentic, mai mult sau mai puţin sincer... Ca şi noi, de altfel,
uneori.... ca şi unii dintre voi.... probabil...
Anul acesta,
însă, pentru noi este altfel.... Crăciunul va fi altfel. Deja de anul trecut
s-a prefigurat a deveni altfel. Pentru că, mutându-ne în Grădina lui Dumnezeu,
ne-am smuls aproape integral din mediul consumeristic al oraşului şi, mai de
voie, mai de nevoie, ne adaptam, treptat, la o altă realitate. Una de care
ne-am dori să fim mult mai conştienţi decât suntem încă, una către care tindem,
pe care o construim şi în care ne-am dori să ne regăsim pe deplin manifestaţi.
O realitate a
revelaţiei că NOI, toţi oamenii acestei lumi, SUNTEM deja frumuseţea ei
şi că nu mai este nevoie s-o înfrumuseţăm cu nimic altceva, cu nici un
fel de decoraţiuni, de globuleţe şi beteala, de beculeţe colorate şi
sclipiciuri. O realitate în care SĂ NE BUCURĂM unii de alţii doar pentru CĂ
EXISTĂM aici, împreună, în această lume, unii pentru ceilalţi, şi nu pentru
cadourile oferite/primite de sărbători, nu pentru eforturile de prezenţă, nu
pentru recunoştinţa manifestată, nu pentru zâmbetele primite, ori pentru
mângâierile oferite. Simpla noastră existenţă ar trebui să fie o imensă
binecuvântare şi o totală fericire, dincolo de orice gânduri, cuvinte şi fapte
doveditoare.
Ştiu, această
realitate pare utopică, dar eu cred în ea. Noi amândoi credem în ea şi, cândva,
o vom trăi aievea. Şi începem să o manifestăm treptat chiar de acum...
puţin câte puţin, pic cu pic, strop cu strop, pas cu pas...
Am început cu
vindecarea unora dintre metehnele moştenite de pe urma vieţii la oraş. Încă mai
avem de lucru, încă ni se mai par seducătoare unele “artificii” ale
sărbătorilor şi încă ne mai dorim în jur unele aspecte ale convenţionalului
urban. În tot anul, dar mai mult de sărbători.
Mai ales copilul
din noi şi le doreşte.
Ştim asta şi,
pentru a nu-l răni, pentru a-l face fericit, dar şi pentru a-l ajuta să se
transforme fără şocuri şi suferinţe, îi mai dăruim din când în când unele din
acele “jucării” cu care a fost obişnuit de pe vremea când locuiam în capitală.
Însă avem grijă să-l educăm altfel. Încercăm să-l facem să înţeleagă că nu în
sclipiciuri stă bucuria jocului, ci în chiar jocul însuşi. Aşa că îi dăm
copilului materialele necesare, îi stimulăm creativitatea şi îl ajutăm să
înţeleagă şi să-şi asume noul joc, provocându-l să-şi facă el singur jucării interesante,
pe măsura noilor condiţii de viaţă, a noilor cerinţe, respectiv, pe măsura
respectului şi a grijii faţă de natură şi pământ, faţă de Dumnezeu şi sfinţenia
Lui, dar şi faţă de toţi ceilalţi copiii ai lui Dumnezeu. Mari şi mici, văzuţi
şi nevăzuţi, reali sau imaginari (sic!).
Astfel, noile
“jucării” ale copilului nostru interior au din ce în ce mai puţină beteală şi
plastic, mai puţină strălucire şi opulenţă, mai puţine briz-brizuri şi
zdrăngănele. Sunt făcute însă cu entuziasm şi bucurie, cu preocupare pentru
frumuseţea naturală, vie şi autentică a lumii şi cu un alt simţ pentru armonia
luminii şi a formelor nealterate.
Locul culorilor
stridente este luat de altele mai blânde şi mai calde, iar materialele
sintetice sunt înlocuite cu cele naturale, precum lemnul, bumbacul, fierul,
hârtia, diferite vegetale prelucrabile, crengi de copaci, lujeri şi liane de
viţă de vie, flori uscate, cum ar fi cele de lavandă, capsule de mac sau de
bame, bucheţele din frunze uscate de salvie, nuci, castane, scaieţi, diferite
conuri de brad, scoici, cochilii abandonate de melci, pietre colorate de râu,
bucăţi de stâncă, nisip, cristale, clopoţei şi potcoave din fier, mărţisoare
vechi, adunate din anii trecuţi, grâu încolţit, ambalaje de dulciuri
(reciclate), diferite monede (bani) şi altele. Joc, joacă, jucării de
sărbători, imaginaţie, creaţie, bucurie copilarească, exaltare, împlinire
sufletească, împământare, înfiinţare, hrană a sufletului, proiectare de vise,
manifestare, eliberare, iluminare.
Pentru a demara
un asemenea “joc de copii” a mai fost nevoie de un singur ingredient minune:
pasiunea. Cu ea, copilul nostru interior a căutat şi a declanşat toate
resorturile necesare stimulării creativităţii şi bucuriei “facerii” de
“jucării”.
Asta am făcut noi
în prag de sărbători, cu drag. Nu-l vom mai aştepta pe Moş Crăciun cu daruri,
pentru că “jucării” ne-am făcut singuri. Nici haina Moşului n-o vom mai
îmbrăca, aşa, ca altadată, în mod tradiţional, ci altfel, dăruind din noi.
Suflet. Căci ştim că noi înşine NE SUNTEM darul. Aşa cum toţi copiii lumii
sunt, prin ei însişi, DARUL VIEŢII. Prin simpla lor existenţă. Prin minunea
naşterii lor, a coborârii Sinelui lor divin, din înaltul Cerului, în această
lume, în trup omenesc. Fiecare în parte ne suntem, unii altora, prin simpla
existenţă, un dar pe care ni-l oferim reciproc. Şi nu numai în prag de
sărbători, ci zilnic.
Acum, când unii
îl aşteaptă nerăbdători pe Moş Crăciun cu sacul plin, sunt destui şi aceia care
îşi aşteaptă darul cel mai sfânt, Marele DAR al acestei lumi: pe pruncul Iisus
să se nască. Peste veacuri, El a devenit, de fapt, acel copil interior, divin,
pe care îl aşteptăm să “îl naştem” în noi înşine şi, in extendo, în
întreaga lume pentru a o schimba, pentru a re-crea un altfel de “joc”, cu
altfel de “jucării”: mai naturale, mai vii, mai armonioase, mai blânde, mai
mângâietoare, care respectă viaţa, cu toate fiinţele de pe pământ şi din
văzduh, dar, mai ales, un copil care se caută pe Sine înspre acolo de unde a
venit.
Naşterea
Pruncului Iisus este cea mai mare bucurie oferită lumii. Doar prin simpla, dar,
totodată, divina Lui prezenţă şi existenţă în trup omenesc. Dăruindu-Şi
Sinele Dumnezeiesc lumii întregi, El Şi L-a făcut cunoscut oamenilor,
nemijlocit, prin trup de Copil Dumnezeiesc. Ca să luăm aminte şi exemplu. Ca să
ştim că tot ceea ce contează, tot ceea ce-i al lui Dumnezeu, este acolo, în
interior, în Copilul din noi. Tot restul din exterior, sclipiciul, falsul şi
opulenţa, agitaţia, pregătirile şi punerea în scenă a întregului spectacol al
sărbătorilor sunt ale unei lumi în schimbare.
Naşterea/renaşterea
Copilului (interior) este cea care schimbă lumea.
Oare nu este
acesta cel mai de preţ şi mai frumos DAR al lui Dumnezeu?
“Astăzi,
s-a născut Hristos,
Mesia
cel Luminos,
Lăudaţi
Şi
cântaţi
Şi
vă bucuraţi!”
Întâmpinăm Naşterea Domnului în Grădina lui
Dumnezeu
18.12.2016
***
***
***
***
***
***
***
***
***
***
Din Gradina lui Dumnezeu: 18.12.2016
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu