Copii mici fiind, aflăm de la “oamenii mari” ce înseamnă acasă.
În acei ani de început ai adaptării noastre la lumea aceasta învăţăm ca pe poezie câteva cuvinte pe care, fără să înţelegem nimic din ele, le repetăm mecanic ori de câte ori ni se adresează întrebarea “unde stai?”. Cu timpul ne dăm seama că acolo, în acel şir ciudat de cuvinte, se ascunde un sens a ceea ce poate să însemne “acasă”. Pe măsură ce creştem acest cuvânt începe să aibă din ce în ce mai multe conotaţii şi poate trezi în noi rezonanţe diferite în diferitele momente ale vieţii. Înţelegem că “acasă” acoperă o paletă largă de definiţii şi că pentru unii poate însemna altceva decât pentru alţii.
Ce este “acasă” pentru voi?
Este locul pe care vi-l indică anumite documente care vă atestă un drept de proprietate, de moştenitor sau cine ştie ce alt drept locativ neatacabil?
Este locul unde dormiţi, unde vă întoarceţi seara, după o zi de muncă, unde vă retrageţi din lume când fugiţi de ea sau când, pur şi simplu, aveţi nevoie de solitudine?
Este locul de care vă legaţi planurile, visele, viaţa?
Este “acasă” un loc anume?
Răspunsul meu a venit înainte de a pune întrebarea în cuvinte:
“Acasă” este acolo unde eşti tu!
Mi se spunea astfel că “acasă” este în oricare spaţiu şi timp impregnate cu energia mea, cu prezenţa şi cu fiinţa mea toată, acolo unde iubesc şi mă simt iubită, acolo unde mă descopăr şi trăiesc tot ceea sunt, pacea, liniştea şi dragostea.
Dar, totodată, glasul sufletului meu vorbea cu El şi, în acelaşi timp, cu el, spunându-le deopotrivă:
“Acasă” este acolo unde eşti Tu!
“Acasă” este acolo unde eşti tu!
Bucuresti : 07.03.2014
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu