Cum oare să trec mai frumos prin viaţa aceasta altfel decât iubind şi jucându-mă în fiecare zi?
Cum altfel decât dezmierdându-l şi alintându-mă, dăruindu-i şi primind darul sufletului său, iubirea?
Sunt aici ca să mă desăvârşesc în trup de femeie, trăind cu candoare şi cu inocenţă de copil.
Inima mea nu ştie să mintă. Pentru că ea crede totul fără nici o îndoială.
Ochii mei nu ştiu dojenească, ei îşi doresc să strălucească doar în lumina fericirii.
Cuvintele mele nu ştiu să rănească, ele sunt mângâieri delicate, dar şi clinchete de clopoţei jucăuşi, zornănind în jur cu veselie şi freamăt copilăresc şi nestăvilit.
Iubesc, iar iubirea mea este totul. Este rostul meu de a fi, aerul pe care-l inspir.
Iubesc ca o femeie, dar mă las iubită ca o fetiţă dulce şi răsfăţată.
Căci cine oare poate să nu iubească un copil frumos, cuminte şi alintat?
El mă vede cum sunt: Femeie şi copil.
Dar mă iubeşte pentru ceea ce sunt.
Inimă şi suflet curat.
Lumină.
Bucuresti : 08.11.2013
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu