Au aparut pe neasteptate spre seara, ca hotii.
Valuri, valuri de pasari negre, intunecand zarea. S-au copt fructele in pomi
si, nu numai. S-au copt, mai ales, strugurii. Stolurile pradatoare revin la
festin din padurile unde s-au adapostit peste vara de canicula.
Cine nu-i acasa in seara atacului, prapad ramane in
urma lor. Se reped cu salbaticie, cu disperare, cu furie, asupra pomilor
fructiferi si asupra vitelor de vie. Cand am auzit din casa zgomotul frenetic
de aripi si tipetele aproape amenintatoare de ciocuri hulpave, apropiindu-se ca
o urgie, am iesit rapid in curte. Via noastra si marul de langa fantana au
scapat. A vecinilor de vis-a-vis, nu. Casa lor este nelocuita, rareori vine
cineva, vreo ruda, si tunde fanul crescut pana la brau in curte, curata vita de
vie, ori culege ceva fructe. Azi graurii au dat navala la ei si au pustiit tot,
crengi de pomi si vita de vie.
Cand am iesit eu afara era prea tarziu pentru
vecin, tocmai se pregateau sa dea atacul la noi. N-au apucat. Stolul intunecat
s-a zgribulit in asteptare pe firele electrice, apoi s-a retras ca o naframa
intunecata peste cer, asezandu-se de-o parte si de alta a unui stalp electric
din departare. Au mai incercat de cateva ori, dar, vanzandu-ma in curte, au
facut cale intoarsa. S-au mai abatut de cateva ori asupra unor copaci ai unor vecini
din marginea satului, apoi s-au facut nevazuti spre sud. In calea lor pustiesc mai
departe tot ce apuca, tot ce pot.
Am mai stat o vreme in expectativa, in drum. Langa
mine, Toni si Bobi. Dincolo de poarta, in curte, scancea Gina. Ar fi vrut si ea
in drum, sa ne apere de atacatorii inamici, cu aripi. Dupa un timp, s-a lasat linistea.
Contempland cerul linistit al inserarii de dupa
atacul furibund al innaripatelor negre, precum al hoardelor de turci, tatari,
huni sau teutoni, nu mi-a venit sa-mi cred ochilor in forma norului ce se formase.
Mai-marele Graurilor parea ca doreste sa-si faca simtita prezenta ca Duh liber
pe deasupra satului, exact deasupra vaii ce fusese locul de batalie si
devastare. Spiritul Colectiv al tuturor graurilor parea ca vegheaza ca toate
pasarile din stol sa-si urmeze calea. Cu aripile larg deschise, scrutand zarea
dinspre padure, parea ca vrea sa se asigure ca n-a ramas nimeni in urma.
Cantecul greierilor a fost semnalul de innoptare.
Duhul Graurilor s-a dizolvat treptat spre zenit, lasand in urma pene de nori
stravezii, intunecati, cenusii, ca o umbra a pasarilor negre... a aripilor negre...
Din Grădina lui Dumnezeu: 06.09.2018
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu