joi, 6 septembrie 2018

Atacul graurilor




Au aparut pe neasteptate spre seara, ca hotii. Valuri, valuri de pasari negre, intunecand zarea. S-au copt fructele in pomi si, nu numai. S-au copt, mai ales, strugurii. Stolurile pradatoare revin la festin din padurile unde s-au adapostit peste vara de canicula.

Cine nu-i acasa in seara atacului, prapad ramane in urma lor. Se reped cu salbaticie, cu disperare, cu furie, asupra pomilor fructiferi si asupra vitelor de vie. Cand am auzit din casa zgomotul frenetic de aripi si tipetele aproape amenintatoare de ciocuri hulpave, apropiindu-se ca o urgie, am iesit rapid in curte. Via noastra si marul de langa fantana au scapat. A vecinilor de vis-a-vis, nu. Casa lor este nelocuita, rareori vine cineva, vreo ruda, si tunde fanul crescut pana la brau in curte, curata vita de vie, ori culege ceva fructe. Azi graurii au dat navala la ei si au pustiit tot, crengi de pomi si vita de vie.
Cand am iesit eu afara era prea tarziu pentru vecin, tocmai se pregateau sa dea atacul la noi. N-au apucat. Stolul intunecat s-a zgribulit in asteptare pe firele electrice, apoi s-a retras ca o naframa intunecata peste cer, asezandu-se de-o parte si de alta a unui stalp electric din departare. Au mai incercat de cateva ori, dar, vanzandu-ma in curte, au facut cale intoarsa. S-au mai abatut de cateva ori asupra unor copaci ai unor vecini din marginea satului, apoi s-au facut nevazuti spre sud. In calea lor pustiesc mai departe tot ce apuca, tot ce pot.

































Am mai stat o vreme in expectativa, in drum. Langa mine, Toni si Bobi. Dincolo de poarta, in curte, scancea Gina. Ar fi vrut si ea in drum, sa ne apere de atacatorii inamici, cu aripi.  Dupa un timp, s-a lasat linistea. 







Contempland cerul linistit al inserarii de dupa atacul furibund al innaripatelor negre, precum al hoardelor de turci, tatari, huni sau teutoni, nu mi-a venit sa-mi cred ochilor in forma norului ce se formase. Mai-marele Graurilor parea ca doreste sa-si faca simtita prezenta ca Duh liber pe deasupra satului, exact deasupra vaii ce fusese locul de batalie si devastare. Spiritul Colectiv al tuturor graurilor parea ca vegheaza ca toate pasarile din stol sa-si urmeze calea. Cu aripile larg deschise, scrutand zarea dinspre padure, parea ca vrea sa se asigure ca n-a ramas nimeni in urma.

Cantecul greierilor a fost semnalul de innoptare. Duhul Graurilor s-a dizolvat treptat spre zenit, lasand in urma pene de nori stravezii, intunecati, cenusii, ca o umbra a pasarilor negre... a aripilor negre...















Din Grădina lui Dumnezeu: 06.09.2018



***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu