Pornind de la Adam şi Eva

Când vorbim despre „Grădina lui Dumnezeu” ne gândim, desigur, la Grădina Edenului, raiul dumnezeiesc, locul în care, asa cum spun textele biblice, au fost creaţi Adam şi Eva.

Ne-o imaginăm ca pe o grădina minunată, plină de frumuseţe, pace şi bucurie, în care, alături de cei doi, sălăşluiau în deplină armonie o mulţime de alte vietăţi, fără nici o teamă, lipsă, ori grijă. Dumnezeu le crease şi le dăruise fiecăruia de toate, după trebuinţă.

Apoi… ceva s-a intâmplat… iar cei doi s-au trezit pe acest pământ.

De atunci încoace, de la începuturile lumii până astăzi, au trecut vremuri şi vremuri.

Timpul, destinul şi căile vieţii au scris pentru Adam şi Eva istorii după istorii. Azi îi regăsim tot aici, prinşi în această lume, căutându-şi împreună, prin iubire, calea înapoi, către binecuvântata Grădina a lui Dumnezeu.

Amândoi au trecut prin tot felul de încercări pe pământ. Au cunoscut bucuria şi frumuseţile neasemuite, dar şi greutăţile vieţii trăită aici, au simţit în trupuri toate emoţiile umane posibile, au inventat şi au încercat nenumărate metode şi tehnici de supravieţuire în această lume. Au jucat roluri, au impus reguli, au creat realităţi diverse. Au experimentat tot ce se putea experimenta şi au învăţat tot ce se putea învăţa. Au uitat cine sunt şi de unde au plecat şi şi-au reamintit de nenumărate ori. Au strigat către Cer şi L-au rugat, au cerut îndurare şi s-au răzvrătit împotriva Lui deseori. Apoi, primind înţelegeri înalte, i-au mulţumit. Au căutat continuu, cu voie sau fără de voie, cu ştiinţă sau fără de ştiinţă, de unul singur sau împreună, drumul înapoi spre Grădina aceea mirifică din care au plecat. Au parcurs un drum lung, măsurat în paşi de om şi în fire de clepsidră, şi, iată, în curând, căutările lor se vor apropia de sfârşit. Au înţeles unde este Grădina. Au înţeles care este calea care îi duce la ea. Au înţeles ce au de făcut pentru a ajunge acolo.

Grădina lui Dumnezeu li se va arăta, din nou, ochilor şi sufletelor lor lor în toata splendoarea ei.

O vor vedea ivindu-se în firele de iarbă, în petalele de flori şi în parfumul lor, în bătăile de aripi ale fluturilor şi în ciripitul păsărilor, în clipocitul apei de izvor şi în foşnetul frunzelor, în paşii tuturor cuvântătoarelor şi necuvântătoarelor, în urmele tuturor târâtoarelor de la suprafaţa pământului şi din interiorul lui, în zborul fiinţelor văzduhului. O vor auzi în cântecul nimfelor, al zânelor şi al tuturor spirilelor naturii, în glasul elfilor şi spiriduşilor pădurii, în descântecele gnomilor şi în fâlfâirea aripilor dragonilor protectori. O vor intui în mângâierea îngerilor şi arhanghelilor, în corurile sfinţilor şi în tainele divine ale tuturor fiinţelor de lumină ce li se vor revela. Dar, mai presus de acestea, o vor simţi în propriile trupuri. În bătăile inimilor, în zâmbetele chipurilor, în îmbrăţişarea privirilor, în Lumina în care ei înşişi vor fi fiind deja - Lumina lui Dumnezeu. Ea le va fi confirmarea că au ajuns Acasă.

Pornind de la Adam şi Eva, pe urmele lor mergem şi noi.

Ne căută în fiecare clipă şi în fiecare pas Grădina lui Dumnezeu şi ştim că o vom redescoperi simţind-o cu tot ceea ce fiinţa noastră va fi fiind.

Bucuresti : 01.04.2015

***