Împlinirea viselor

Oamenii, au nevoie unii de alţii pentru a evolua împreună, pentru a învăţa unii de la alţii, pentru a se ajuta, ori inspira reciproc.

Unii au nevoie de modele, de exemple concrete din viaţa altora pentru a-şi creiona propriile vise, ori pentru a-şi căuta resursele interioare şi exterioare care să îi ajute la împlinirea lor. Aceştia îşi pot redescoperi forţa şi puterea personală după ce îi văd pe alţii că au reuşit. „Dacă ea poate, atunci pot şi eu” „Dacă el a reuşit, atunci şi eu pot să reuşesc”. O astfel de comparaţie acţionează direct în subconştientul lor şi îi poate ajuta să meargăa cu mai multă încredere pe drumul schimbării, eliberării, transformării, evoluţiei, împlinirii.

Aceste impulsuri exterioare pot avea darul de a-i scoate din tiparele de apatie, resemnare, pasivitate, plictiseală, neîncredere sau expectativă. Exemplul concret de reuşită al unuia poate fi pentru altul demonstraţia elocventă că se poate, că este timpul, că merită. Este un declanşator prin care dorinţa i se transformă în speranţă, speranţa în încredere, iar de la încredere până la împlinire nu îi mai rămâne decât un pas.

Ceea ce este cel mai important în acest proces de evoluţie sunt criteriile după care fiecare ne alegem modelele pe care le urmăm şi felul în care ne lăsăm transformaţi. Este bine să fim echilibraţi şi să înţelegem cât de mult ni se potriveşte din ceea ce vedem şi admirăm la alţii.

Da, ei au putut şi, desigur, este posibil să putem şi noi. Da, ei au reuşit şi, desigur, este posibil să reuşim şi noi. Dar nouă ni se potriveşte felul lor de a trăi? Este înspre cel mai înalt bine al nostru? Ne este necesar? Admirăm reuşitele, succesul şi modelul fericirii altora, iar, uneori, parcă ne-am dori să fim în pielea lor, dar, dacă am fi, ne-am simţi cu adevărat împliniţi? Am simţi că aceea este calea cea mai bună pentru noi?

Fiecare îşi are propriile lecţii de viaţă şi fiecare trece prin ele în stilul propriu, pe baza personalităţii, temperamentului şi bagajului său plin de istorii şi sentimente personale. Este bine să avem în vedere că alegerea unui anumit drum poate presupune, pe lângă îmbogăţirea vietii cu experienţe şi împliniri şi renunţarea la anumite bagaje, ceea ce unora li se poate părea ori foarte greu, ori imposibil.

Dar, înainte de a porni pe urmele altora, înainte de a ne decide să adoptăm detalii sau tipare din viaţa celor din jur, să încercăm să ne proiectăm o clipă în pielea lor şi să vedem dacă ne-am simţi confortabil în interiorul concret al acelor poveşti. Să vedem ce compatibilităţi există între povestea noastră şi poveştile pe care le admirăm şi să ne imaginăm ce adaptări sunt necesare.

Putem avea o viziune de perspectivă asupra drumului care duce spre împlinirea viselor noastre? Este uşor? Necesită un efort prea mare? Proiecţia fiecărui pas spre viitor ne entuziasmează? Ne face nerăbdători, ne declanşează acţiunile? Ori ne oboseşte, ne sperie şi ne descurajează? Ne vedem făcând efectiv toţi paşii intermediari? Avem curajul şi determinarea? Avem pârghiile necesare? Cine ne va fi alături pe drum? Ce putem face să reuşim? Ce avem nevoie şi la ce trebuie să renunţăm? Ne dorim asta? Avem încredere că vom ajunge acolo?

Toate aceste întrebări au doar menirea de a privi cu sinceritate în adâncul sufletului nostru, nu de a ne autodescuraja. Este bine să fim cât mai obiectivi cu noi înşine şi să ne clarificăm cât mai bine ceea ce ne dorim, să evaluăm cât mai corect variabilele de care depinde drumul nostru şi să alegem conştienţi ceea ce avem de făcut.

Este adevărat, uneori viaţa ne poate aduce şi în situaţii limită, în care ne trezim puşi în faţa unor alegeri pe care trebuie să le facem fără a fi pregătiţi pentru ele, fără a fi analizate şi evaluate toate aspectele. Decizia trebuie luată rapid. Se întâmplă atunci ceva unic: pur şi simplu acţionăm. Aceste momente sunt magice. De regulă, atunci ne aflăm în intersecţii importante ale destinului, iar deciziile ne sunt, de cele mai multe ori, inspirate de către Sinele nostru divin şi, fără îndoială, au în vedere cel mai înalt bine posibil. În acele momente, sufletul nostru ne direcţionează ferm paşii către împlinirea acelui minunat vis pregătit pentru noi, de care, poate, nici nu suntem conştienţi – visul lui Dumnezeu.

Bucuresti : 09.04.2015

***

Căţeluşul din vis

Noi înţelegem că, pentru a transcede această lume a dualităţii înspre o nouă lume minunată şi elevată, este imperios necesar să ne recunoaştem emoţiile umane cu curaj şi cu demnitate, să le conştientizăm, să le privim ca pe nişte adevăruri personale care spun ceva despre noi, să le acceptăm cu smerenie, să le iertăm şi să le iubim, ca parte dintr-un program holistic de vindecare fizică şi spirituală, de purificare şi evoluţie accelerată.

Astfel, iată, recunoaştem public şi făţiş (sic!): noi doi ne dorim un Cichi-Chan de nu mai putem!!!!

Cel mai probabil, un bichon maltez blănos şi inimos.

Deja toţi căţeii din cartier s-au săăătuuuuraaaat până peste cap de giugiuleala noastră!!! Pur şi simplu nu mai suportă!!! Pentru că, ori de câte ori trecem pe lângă ei, îi alintam, îi gugulim, îi provocăm, îi mângâiem şi tot aşa… „Dar până cand?!?!?” Deja ne simt de la distanţă, ştiu ce îi aşteaptă şi îşi transmit reciproc mesaje codificate: „Hei, atenţie, iar vin cei doi să ne gigiuleasca pe la gard!” – par a-şi spune unii altora ca şi cum şi-ar transmite o avertizare majoră pe timp de război. Căci noi, bineînţeles, râdem şi glumim pe seama lor ca la un extraordinar spectacol de varietăţi. „Dar luaţi-vă şi voi odată un câine şi lăsaţi-ne pe noi în pace!” – par a se burzului la noi câte unii, aruncându-ne priviri exasperate.

Daaaa, tare ne mai distrăm când trecem pe lângă vreo curte din care îşi face apariţia vreun nas mustăcios, vreo ureche zdrenţuită, ori vreun cap zburlit şi încrâncenat, agitându-se de mama focului din spatele porţilor înalte şi încuiate. Ei simt şi înţeleg că ne amuzăm (cu drăgălăşenie) pe seama lor, iar indignarea unora nu are margini. „Cum adică? Ce nume e ăsta? Cum îşi permit să ne spună nouă Cichi-Chan? Eheee, puţin respect!” Pentru că, pentru noi, evident, toţi sunt Cichi-Chan-i. Sau, mă rog, aproape toţi. Despre adevăratul Cichi-Chan, despre Doctor Watson, Gigel şi Oblomov v-am mai povestit aici. Însă, noi, şi pe toţi ceilalţi cuţuluşi pe care îi mai întâlnim peste tot - pe stradă, prin parcuri, prin blocul în care locuim - îi numim, invariabil, tot Cichi-Chan.

Ştim că nu va mai trece mult timp până îl vom avea pe Cichi-Chan-ul nostru, iar sufletele noastre deja tânjesc enorm după el. Ştim cum am vrea să fie, dar lăsăm lucrurile să curgă armonios înspre momentul magic al întâlnirii şi recunoaşterii reciproce. Ştim că prezentul nu este propice unei asemenea conexiuni, dar nu mai este mult până când va fi.

Energiile manifestării au răspuns oricum imediat, chiar din momentul în care ne-am pus de acord asupra faptului că ar putea fi şi auriu (maroniu) nu neapărat alb şi că, poate, am putea să îl luăm şi mai devreme. Astfel, a doua zi, o colegă de la serviciu m-a întrebat dacă nu vreau un căţeluş. Bichon-ul ei auriu făcuse cinci pui cu un căţel din vecini. Toţi micuţii erau maronii.

Aşa ne-am dat seama că trebuie să ne concentrăm pe manifestarea lui numai atunci când vom fi pregătiţi să îl primim, cu alte cuvinte, când va avea o grădină unde să zburde. Altfel, atât de rapid ne răspunde Universul, încât "riscăm" să îl găsim în apartamentul nostru de bloc într-o dimineaţă, când ne trezim, lătrând jucăuş şi cu bucurie către noi:

"Credeaţi că scăpaţi de mine ?" woof woof...

Bucuresti : 09.04.2015

***

Momentul alegerii

Priveşte-te în oglindă, analizează-te şi răspunde-ţi la următoarea întrebare: recunoşti că te-ai schimbat aproape radical faţă de aceea care erai în urmă cu aproximativ 3-5 ani?

Eşti altfel, nu-i aşa? Te simţi altfel, gândeşti altfel, vorbeşti altfel, te comporţi altfel.

Nu-i aşa că eşti mult mai tânără, mai frumoasă, mai împlinită şi mai fericită?

Este evident, eşti diferită.

Ce a dus, oare, la această schimbare?

Viaţa ta a luat un curs total diferit faţă de drumul tău anterior? Ai trecut prin evenimente dramatice, ori de mare anvergură, ori cu implicaţii majore, care ţi-au influenţat direcţia? A fost cineva care te-a deviat de la calea pe care mergeai înainte? A fost cineva care te-a împins, ori te-a eliberat, ori cineva care te-a atras pe o nouă cărare? A fost altcineva acolo? Sau poate, nu cumva, tu, singură numai tu, ai ales? Priveşte în urma atentă… insistă… caută… ai găsit?... daaa, momentul acela…

A fost nevoie doar de o singură alegere diferită şi tot caruselul în care te învârteai până atunci s-a spulberat, generând alte şi alte alegeri noi, tot mai diferite faţă de cele de dinainte. Atunci, în acel moment al deciziei TU AI ALES să accepţi schimbarea. Din acel moment ai dat frâu liber tuturor oportunităţilor de manifestare într-o nouă paradigmă. Din acel moment ţi-ai dat voie să fii altfel. Acela a fost cu adevărat un act de curaj.

Nu ţi-a spus nimeni dacă îţi va fi uşor sau greu. N-ai ştiut cu ce urma să te confrunţi. Nu te-a prevenit nimeni asupra provocărilor ce urmau să-ţi iasă în cale, asupra emoţiilor ce aveau să te năpădească, asupra gândurilor pe care trebuia să ţi le înfrânezi. Nu ţi-ai imaginat nici iubirea ce avea să te învăluie ocrotitoare, nici bucuria şi nici recunoştinţa pe care aveai să le simţi pentru curajul şi determinarea cu care ai pornit la drum, pentru răbdarea şi înţelegerea fiecărui pas.

Acum, că eşti altfel, schimbată, priveşte o clipă înapoi şi răspunde la următoarea întrebare: dacă ai fi din nou acolo, în locul şi în momentul acelei decizii, ai mai face aceeaşi alegere, ai mai porni pe acelaşi drum?

De fapt, nu răspunsul contează. Ceea ce contează este să înţelegi că tot ceea ce ai trăit în trecut te-a ajutat să devii ceea ce eşti în acest moment, că totul a fost înspre binele tău cel mai înalt, oferit ţie pe măsura ta, în ritmul tău, pe puterile tale. Nimic în plus, nimic în minus. Ai avut nevoie de această cale pentru a ajunge să conştientizezi cum, de ce şi în ce anume te transformi.

Ştiind că acum eşti altfel datorită deciziei de atunci, poţi să înţelegi că numai tu eşti direct responsabilă pentru ceea ce devii. Decizia pe care o iei în acest moment şi ceea ce alegi acum va produce schimbarea pe care o vei contempla în viitorul nu prea îndepărtat.

În concluzie, înainte de orice alegere, priveşte-te în viitor şi imaginează-ţi ce schimbări îţi vor aduce deciziile tale.

Bucuresti : 07.04.2015

***

Căutători de Dumnezeu

De ceva vreme amândoi cochetăm cu fanteziile noastre privind Grădina lui Dumnezeu.

O căutăm şi ştim că o vom găsi, dar până atunci o visăm. Să fie aşa, să fie pe dincolo... să aibă şi din aia, să aibă şi din cealaltă… să nu fie nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Plănuim şi noi ca tot omul care are vise şi pe care şi le doreşte împlinite. Ne imaginăm, punem pe hârtie, calculăm, ne documentăm şi facem comparaţii, calibrăm diferitele alternative la nevoile şi preferinţele noastre şi căutăm să înţelegem mersul lucrurilor către care ne îndreptăm.

Suntem entuziaşti şi curajoşi, precum exploratorii plecaţi peste mări şi ţări, în călătorii spre capătul pământului, ori spre mijlocul lui. Ori dincolo de el. Desigur, undeva tot vom pleca noi, că doar nu ne pregătim în van.

Între timp, mai povestim din când în când şi altora despre planurile noastre. Ne este drag s-o facem şi ni se pare interesant să studiem reacţiile celor care ne ascultă, reacţii care sunt din cele mai diverse: ochi curioşi şi nerăbdători să afle cât mai multe, aprobare, încurajare, ori zâmbete condescendente, iritare, îngăduinţă, ori rezistenţă.

Unora le părem cu adevărat nişte exploratori şi îi inspirăm. Curajul nostru devine curajul lor. Încrederea noastră devine încrederea lor. Viziunea noastră o împărtăşesc şi ei şi încep să simtă că sensul nostru poate fi şi sensul lor, pe care merită să-l urmeze. Le simţim entusiasmul ca trezit brusc dintr-o stare latentă, precum mugurii pe ramuri primăvara. Sunt uşor temători, dar deschid ochii mari şi privesc cu speranţă către direcţia spre care noi ne îndreptăm. Lor le detaliem planurile noastre. Le povestim, le împărtăşim informaţiile adunate şi începutul de experienţă pe care ne sprijinim. Le arătăm poza mai mică şi le descriem, prin ochii noştri, poza mai mare. Ne ascultă, ne pun întrebări şi îi simţim încântaţi, dornici şi chiar nerăbdători să pornească şi ei într-o asemenea aventură. Căci, bineînţeles, ce poate fi această tentativă a noastră, altceva decât o minunată şi palpitantă aventură a vieţii?

Alţii ne privesc cu neîncredere şi condescendent: „Nici nu ştiţi la ce va înhămaţi şi ce vă aşteaptă.” – par a spune privirile lor. „O să vedeţi voi”. Uneori cuvintele acompaniază aceste priviri cu intenţia de a ne descuraja aceste planuri şi de a ne „trezi la realitate”. Este interesant să observăm cum unii încearcă să îşi proiecteze convingerile şi propriile experienţe peste viziunea noastră. La urma urmei, din perspectiva lor, au dreptate. Realitatea lor le reflectă temerile, fricile, credinţele în efort, în greutăţi, în lipsuri şi în pericol. Nu are rost să îi combatem şi este inutil să le explicăm de ce noi vedem lucrurile altfel, pentru că acum nu sunt pregătiţi să asculte. Dar le înţelegem atitudinea şi îi înconjurăm cu bunăvoinţă şi căldură. Mai mult decât a merge pe calea noastră, fiindu-le un exemplu viu şi arătându-le că se poate şi altfel, nu putem face pentru ei.

În fine, pe lângă cei de mai sus, mai sunt şi aceia cărora noi le părem doar niste „frumoşi nebuni”. „Iubirea e de vină.” – gândesc ei, probabil, zâmbind şi privindu-ne atât cu un aer complice, cât şi cu unul plin de îngăduinţă. Lor le răspundem cu umor. Glumim şi facem diverse şotii care pun planurile noastre într-o lumină jucăuşă, dar care le lasă loc de acomodare cu ideile noastre. Pentru că, dacă ni le-ar lua brusc în serios, ar putea intra în nişte drame profunde şi în acele binecunoscute tipare distructive de grijă şi teamă. Şi ar putea dezvolta faţă de noi atitudini excesiv de protectoare. Glumele pe care le facem, alături de răspunsurile evazive şi privirile noastre inocente, îi descumpănesc şi trag concluzia confortabilă că, desigur, trebuie să fie doar o joacă de-a noastră, de-a îndrăgosţilor. Este foarte distractiv să-i observăm cum ne privesc uneori nelămuriţi, căutând să identifice gradul de seriozitate şi cel de spectacol în felul în care ne comportăm în faţa lor.

Da, unora nu le este uşor să înţeleagă o asemenea viziune ca a noastră şi a altora ca noi. Dar vor înţelege peste un timp. Până atunci nu ne rămâne decât să mergem pe drumul ales de noi, încercând să-i inspirăm pe unii, să-i încurajăm pe alţii, ori să-i menajăm şi să-i ajutăm pe cei mai mulţi să facă faţă schimbărilor care vor veni. Noi le vom fi aproape, îi vom susţine atât cât vom putea şi le vom arăta frumoasa Grădină a lui Dumnezeu în care noi vom locui deja la vremea respectivă.

Le vom împărtăşi din provocările şi reuşitele noastre, le vom fi alături cu experienţa noastră directă şi de vom demonstra că a fost nevoie doar de creativitate şi de un pic de spirit de aventură, de curaj şi de multă încredere, alături de echilibru şi raţiune, pentru a transforma un colţ din această lume în colţul nostru de Grădină în care să-l oglindim pe Dumnezeu.

 

Bucuresti : 06.04.2015

 

***

De la metafore la realitatea concretă

După cum, probabil, ştiţi, povestea cu Adam şi Eva este tot atât de metaforică, pe cât este de reală.

Dincolo de aura mistică, romantică şi plină de mister în care tuturor ne place să le învăluim paşii ce îi poartă prin această lume, există şi o latură practică, pragmatică, pe care nu trebuie să o pierdem din vedere când vorbim despre demersul lor concret de căutare a Grădinii lui Dumnezeu.

Pentru că şi noi, asemenea lor, ne căutăm Grădina şi ştim că, pe acest drum, şi noi ca şi ei, ne întâmpinăm propriile provocări, ispite şi încercări, descoperindu-ne propriile limite şi puteri, dorinţe şi posibilităţi. Toate ne vor conduce înspre alegerea optimă şi decizia ce ne vor spune că am găsit-o, că am ajuns Acasă.

Ne lăsăm călăuziţi pas cu pas de Dumnezeu pe calea care duce către El şi avem încredere că vom primi ceea ce este pentru noi. Primim impulsuri şi semne privind direcţia şi timpul potrivit şi, în plus, ne lăsăm conduşi şi de propriile noastre simţiri şi intuiţii.

Suntem nerăbdători să ne găsim Grădina mult visată, dar nu ne hazardăm.

Ne plac metaforele, dar ne preocupă şi realitatea concretă. De aceea, suntem răbdători cu desfăşurarea evenimentelor şi cu oamenii cu care ne intersectăm pe drum, dar nu ne lăsăm prinşi în poveştile din jur.

Privim în perspectivă, evaluăm, căutăm cele mai benefice, eficiente şi optime căi, pentru ca, astfel, să ajungem la ea în cel mai armonios mod cu putinţă.

Suntem detaşaţi, dar totodată determinaţi.

Ştim cum ne-o dorim, cum avem nevoie să fie, dar nu ne cramponăm în detalii.

O căutam proactiv, dar nu ne precipităm.

Suntem dinamici, dar, uneori, stăm în expectativă. Ne pregătim, ne informăm, ne documentăm, punem în mişcare forţe şi energii de manifestare şi ne creăm treptat realitatea în interiorul căreia Grădina lui Dumnezeu va prinde contur.

Suntem curajoşi, încrezători, optimişti şi entuziaşti. Pur şi simplu ştim că o vom gasi. Vom ajunge la ea în felul nostru propriu, în ritmul nostru, în timpul necesar nouă, ţinând cont de toate aspectele noastre interioare şi exterioare. Le vom echilibra treptat pe toate şi ne vom armoniza cu fiecare etapă a drumului până vom şti că am ajuns.

Bucuresti : 03.04.2015

***

Pornind de la Adam şi Eva

Când vorbim despre „Grădina lui Dumnezeu” ne gândim, desigur, la Grădina Edenului, raiul dumnezeiesc, locul în care, asa cum spun textele biblice, au fost creaţi Adam şi Eva.

Ne-o imaginăm ca pe o grădina minunată, plină de frumuseţe, pace şi bucurie, în care, alături de cei doi, sălăşluiau în deplină armonie o mulţime de alte vietăţi, fără nici o teamă, lipsă, ori grijă. Dumnezeu le crease şi le dăruise fiecăruia de toate, după trebuinţă.

Apoi… ceva s-a intâmplat… iar cei doi s-au trezit pe acest pământ.

De atunci încoace, de la începuturile lumii până astăzi, au trecut vremuri şi vremuri.

Timpul, destinul şi căile vieţii au scris pentru Adam şi Eva istorii după istorii. Azi îi regăsim tot aici, prinşi în această lume, căutându-şi împreună, prin iubire, calea înapoi, către binecuvântata Grădina a lui Dumnezeu.

Amândoi au trecut prin tot felul de încercări pe pământ. Au cunoscut bucuria şi frumuseţile neasemuite, dar şi greutăţile vieţii trăită aici, au simţit în trupuri toate emoţiile umane posibile, au inventat şi au încercat nenumărate metode şi tehnici de supravieţuire în această lume. Au jucat roluri, au impus reguli, au creat realităţi diverse. Au experimentat tot ce se putea experimenta şi au învăţat tot ce se putea învăţa. Au uitat cine sunt şi de unde au plecat şi şi-au reamintit de nenumărate ori. Au strigat către Cer şi L-au rugat, au cerut îndurare şi s-au răzvrătit împotriva Lui deseori. Apoi, primind înţelegeri înalte, i-au mulţumit. Au căutat continuu, cu voie sau fără de voie, cu ştiinţă sau fără de ştiinţă, de unul singur sau împreună, drumul înapoi spre Grădina aceea mirifică din care au plecat. Au parcurs un drum lung, măsurat în paşi de om şi în fire de clepsidră, şi, iată, în curând, căutările lor se vor apropia de sfârşit. Au înţeles unde este Grădina. Au înţeles care este calea care îi duce la ea. Au înţeles ce au de făcut pentru a ajunge acolo.

Grădina lui Dumnezeu li se va arăta, din nou, ochilor şi sufletelor lor lor în toata splendoarea ei.

O vor vedea ivindu-se în firele de iarbă, în petalele de flori şi în parfumul lor, în bătăile de aripi ale fluturilor şi în ciripitul păsărilor, în clipocitul apei de izvor şi în foşnetul frunzelor, în paşii tuturor cuvântătoarelor şi necuvântătoarelor, în urmele tuturor târâtoarelor de la suprafaţa pământului şi din interiorul lui, în zborul fiinţelor văzduhului. O vor auzi în cântecul nimfelor, al zânelor şi al tuturor spirilelor naturii, în glasul elfilor şi spiriduşilor pădurii, în descântecele gnomilor şi în fâlfâirea aripilor dragonilor protectori. O vor intui în mângâierea îngerilor şi arhanghelilor, în corurile sfinţilor şi în tainele divine ale tuturor fiinţelor de lumină ce li se vor revela. Dar, mai presus de acestea, o vor simţi în propriile trupuri. În bătăile inimilor, în zâmbetele chipurilor, în îmbrăţişarea privirilor, în Lumina în care ei înşişi vor fi fiind deja - Lumina lui Dumnezeu. Ea le va fi confirmarea că au ajuns Acasă.

Pornind de la Adam şi Eva, pe urmele lor mergem şi noi.

Ne căută în fiecare clipă şi în fiecare pas Grădina lui Dumnezeu şi ştim că o vom redescoperi simţind-o cu tot ceea ce fiinţa noastră va fi fiind.

Bucuresti : 01.04.2015

***