Autor: Adrian Pascanu
"In epopeea noastra la tara, unde am avut o gradina mare, am invatat cateva lucruri care se aplica si in viata. Aceasta deoarece, Gradina lui Dumnezeu este pretutindeni.
Am
invatat ca pamantul trebuie pregatit toamna tarziu si primavara devreme. Atunci
era una dintre cele mai grele munci, deoarece era baza de care depindea ceea ce
se intampla dupa aceea.
Am
invatat ca trebuie sa stii cand sa insamantezi pamantul, fiecare planta la
timpul ei. Nu dupa calendarele traditionale (desi sunt bune pentru orientare),
ci urmarind cu atentie evolutia anotimpurilor si a naturii.
Apoi,
am invatat ca primavara poate fi imprevizibila. Poate sa vina o ploaie
puternica sau inghet tarziu, culcand la pamant fragedele vlastare. In astfel de
situatii, era bine sa ai rezerve de seminte pentru a replanta sau, unde se
putea, sa folosesti diverse tehnici pentru a minimiza efectele vremii.
Putea
sa fie seceta timpurie, caz in care trebuia sa ai mijloace de a iriga. Batranii
satului ne invatau ca plantele trebuiau sa fie suficient de mari si sa acopere
pamantul pana cand venea fierbinteala dogoritoare a verii, Altfel, pamantul se
usca impreuna cu majoritatea plantelor.
Apoi,
venea un moment cand pasarile aveau nevoie de hrana, faceau pui, si trebuia sa
gasesti metode de a echilibra apetitul lor pentru delicatesele din gradina.
Si
venea vara cea dogoritoare. Daca iti faceai munca bine, imbinand intuitia,
observarea si tehnica, gradina arata frumos si verde iar pamantul era acoperit.
Din
adancurile sale, mai ieseau "rau famatii" soboli dar am invatat ca
merita sa ia cateva plante in adancuri in schimbul afanarii pamantului.
Movilele cu pamant afanat si umed le foloseam pentru alte plante, mai ales
ornamentale.
Am
introdus si alte abordari, neconventionale. Astfel, am mai lasat buruieni, cele
care acopereau pamantul, care sa coabiteze cu legumele gradinii. Pamantul
ramanea protejat si nu mai era necesara munca obsesiva de a tine totul
traditional, "ca la carte", perturband ecosistemul.
Si venea
toamna. O liniste feerica se lasa in gradina care nu mai avea nevoie de mare
efort. Roadele colorate si zemoase asteptau sa fie culese.
Culori,
parfum, liniste, pace si bucurie.
Apoi,
dupa cateva cicluri temporale, vine un moment in care te ridici deasupra
gradinii si explorezi alte zari, care sunt accesibile oriunde te-ai afla,
deoarece se afla in interior.
In
interior suntem noi si este Totul.
Acum,
daca am sa spun ca gradina este viata pe pamant, ciclul iarna - primavara -
vara - toamna este rotirea cosmica a erelor, munca este evolutia noastra,
plantele sunt simbolul eforturilor noastre, recolta este realizarea si
desavarsirea noastra dupa Chipul si Asemanarea Sa iar ridicarea deasupra
gradinii este Ascensiunea, mesajul nostru poate fi vazut din alta perspectiva.
Va
dorim o viata ca o Sarbatoare Binecuvantata si o Era cat mai Luminata!"
Speram ca povestea noastra sa va inspire!
Cu drag,
Liliana si Adrian Pascanu
Actualizare 11.10.2023:
„Autosustenabilitate spirituala
Acest mesaj este pentru anumiti oameni care au conexiune cu tema si inteleg dincolo de cuvinte.
Atunci cand un om sau un grup de oameni doresc sa iasa la propriu din sistem, pentru a nu mai fi „sclavii” acestuia, ei pot intreprinde anumite actiuni mai radicale in acest sens, dorind sa fie autosustenabili.
Cu toate acestea, o astfel de schimbare radicala si brusca se reveleaza in necesitatea unei munci titanice pentru ca omul sa se apropie de ceea ce numeste autosustenabilitate, realizand totusi ca la nivelul actual de tehnologie accesibila, pe timp scurt si mediu, autosustenabilitatea este prietena buna cu Fata Morgana (in conditii de clima temperata. In Mexic sau Costa Rica, de exemplu, situatia poate fi mai favorabila).
Uneori, cu maiestrie, omul (oamenii) care cultiva autosustenabilitatea, pot avea realizari si trairi deosebite, numai pentru a realiza ca tot mai au nevoie de sistem. Astfel, fara sa fi reusit sa devina in totaitate autosustenabili (in termeni de supravietuire fizica), omul (oamenii) ajung sclavii unei munci grele, repetitive, pigmentata uneori de neprevazut ce necesita si mai multa munca. Da, au si satisfactia ocazionala (mai ales vara si toamna) de a gusta din roadele muncii lor, dar toamna tarzie si iarna ii readuc cu picioarele pe Pamant.
Dupa un timp, daca sunt constienti suficient, integrand si eliberand tensiunile, oamenii ajung la concluzia ca indiferent unde si cum considera sa se exprime, fara prejudecati si ideologii, ei trebuie sa fie in aceasta lume dar sa nu apartina ei. In acest fel, ei devin autosustenabili spiritual.
Spiritul cuprinde acest trup si un numar infinit de alte trupuri si realitati simultane la care sufletul are acces. Prin spirit, sufletul decide cat timp pastreaza acest trup si/sau il transforma intr-un templu si mai sofisticat si luminos, in planuri mai inalte si mai cuprinzatoare ale Creatiei.
Supravietuirea cu orice pret intr-un anumit mod este o severa limitare auto-impusa. Supravietuirea in termeni sufletesti este o iluzie deoarece viata este eterna. Atunci cand omul realizeaza acest adevar, poate supravietui fizic mai usor indiferent de ceea ce se intampla. Poate chiar sa metamorfozeze corpul intr-un fluture cosmic capabil sa zboare unde doreste.
Repet, acest mesaj este pentru anumiti oameni si este posibil sa nu fie inteles de oricine. Dar, evoluam si anumite lucruri se schimba, inclusiv tehnologia, ceea ce deschide cai mai usoare si mai cu gratie in timp.
Sa fie de folos celor care rezoneaza si au inteles ce am dorit sa transmit.”Autor: Adrian Pascanu
Sursa: articolul lui Adrian, publicat pe blogul lui: "Autosustenabilitate spirituala"
PS. .... daca doriti, puteti descoperi continuarea aventurilor noastre pe blogul meu personal (blogul Lilianei), "Oglinzile Sufletului" (https://oglinzilesufletului.blogspot.com/ )
Va multumim pentru lectura si va dorim sa gasiti inspiratie in tot ce va inconjoara pentru a va desavarsi propria voastra calatorie! :)
PS. Am reactivat toate postarile de pe acest blog, pentru a fi disponibile, in mod liber, oricui este interesat de experientele noastre din Gradina lui Dumnezeu.
11.05.2022
