Cunoaştem toţi zicala asta, ştim ce înseamnă şi zâmbim ori de câte ori o auzim.
Câte aspecte ale vieţii noastre pot fi evocate în acest context! Aproape că nici nu are rost să exemplific.
Câţi îşi propun să urmeze cea mai sănătoasă dietă, dar aleg totuşi, invariabil, prăjitura la desert?
Câţi ar vrea să se lase de fumat, dar, totuşi, îşi cumpără în fiecare zi pachetul de ţigări?
Câţi ar vrea să termine o facultate, dar, odată înscrişi, lipsesc de la cursuri, de la examene, ori tratează cu superficialism toate responsabilităţile de student?
Câţi şi-ar dori o relaţie de iubire plină de romantism, armonie şi frumuseţe în viaţa lor, dar nu reuşesc să acorde toată sinceritatea, atenţia, grija, aprecierea, respectul şi încrederea partenerului/partenerei lor?
Câţi şi-ar dori un loc de muncă deosebit, elevat şi bine plătit, dar tot ce fac este să se complacă zi de zi în unul doar mult mai comod, fără atribuţii prea multe?
Câţi şi-ar dori funcţii înalte, notorietate şi prestigiu, dar se lasă ispitiţi de practici oneroase, ilicite, ori degradante?
Câţi ar vrea să schimbe lumea întreagă, dar nici măcar nu se gândesc că ei înşişi ar trebui să facă anumite schimbări în ceea ce-i priveşte?
Câţi visează să călătorească printre stele ori dincolo de ele, dar, de fapt, nu acceptă nici măcar să iasă din cochilia lor, să facă un pas înainte şi să privească cerul?
Câţi dintre noi au trecut măcar prin una din situaţiile enumerate mai sus?
Uneori, aproape orice facem pare că facem altfel decât ştim că trebuie făcut, altfel decât spune „teoria”, altfel decât scrie „la carte”, altfel de cum am fost învăţaţi că trebuie, că este bine, altfel decât ne place sau ne dorim.
Oare de ce pare că, deşi cunoaştem, de cele mai multe ori, ce şi cum, unde şi când, nu aplicăm întotdeauna şi în practică această teorie? Nici chiar atunci când ne place şi ne dorim să se întâmple acel „ce”, iar condiţiile optime ale variabilelor „cum”, „unde” şi „când” sunt deja cunoscute. Nici chiar atunci când nu mai depindem de mediu sau de alţii, ci numai de noi, de alegerea noastră, de implicarea efectivă, consecventă şi determinată. Desigur, este ceva acolo care ne înfrânează, ne deviază, ori ne blochează, ceva care ne declanşează acţiunile, uneori în mod imprevizibil de diferite faţă de „teorie”, ori faţă de preferinţele, dorinţele şi visele noastre.
Oare câţi îşi dau seama ce anume le determină nu numai reuşita, ci şi eşecul în manifestarea anumitor planuri, în atingerea anumitor ţeluri, în împlinirea anumitor vise? Cât de des ne auto-analizăm pentru a descoperi care sunt şi cauzele profunde ale eşecurilor, rătăcirilor şi pierderilor pe lângă cele care ne împing catre succes şi fericire?
Să fie oare neputinţele, slăbiciunile şi viciile noastre? Laşitatea, lenea? Mândria, aroganţa? Ambiţia, încăpăţânarea? Dependenţele, temerile, fricile? Ori poate credinţele formate în urma unor experienţe trecute, nefericite, ori în urma unor insuccese? Să fie personalitatea? Ego-ul? Ori poate nivelul propriu de pregătire, de expertiză şi de cunoaştere este limitativ? Sau - nu cumva? – chiar învăţăturile pe care le urmăm sunt greşite? Să fie oare teoria după care ne ghidăm eronată? Corespunde ea vremurilor noi? Oamenilor de azi? Conştiinţei prezente? Sunt oare profesorii depăşiţi, ori poate întregul context este diferit? Şi, mai ales, din toată „ştiinţa” noastră, oare ce ni se potriveşte nouă, ce ne este necesar şi ce putem şi ne dorim cu adevărat să punem în practică?
Aplicaţi întrebările de mai sus oricărei situaţii de viaţă în care simţiţi că ceea ce faceţi nu este întocmai cu ceea ce ştiţi că trebuie să faceţi. Apoi înlocuiţi acest „trebuie” cu oricare din variantele: „este bine”, „vă doriţi”, „vă place”, „vi se potriveşte”.
Ceea ce pot spune cu toată convingerea în acest moment este că, pentru orice vis păstrat viu şi nealterat în adâncul sufletului, există întotdeauna o cale optimă ce duce spre împlinirea lui. Dacă vom echilibra înţelept, întru adevăr, ceea ce ştim, ne dorim şi visăm cu ceea ce este potrivit nouă şi cu ceea ce facem în acest sens, atunci vom ajunge la împlinirea viselor mai armonios şi mai repede, fără a ni se mai părea prea greu, ori prea târziu, prea departe, ori prea obositor, fără să ne mai „omoare” efortul, ori aşteptarea, timpul, ori distanţele.
Bucuresti : 05.05.2015
***
