Împlinită şi fericită

Aş fi putut să-I cer orice de pe lumea asta, însă eu I-am cerut doar să mă ajute.

Nu I-am cerut să-mi salveze sufletul din toate încercările acestei lumi. I-am cerut doar să mă ajute să simt recunoştinţă pentru toate experienţele vieţii ca să ajung să cunosc şi să trăiesc deplin starea de împlinire şi de fericire a sufletului meu pentru tot ceea ce Eu sunt deja mai presus de lume.

Nu I-am cerut averi, câştiguri facile, ori remuneraţii impresionante. I-am cerut doar să mă ajute să înţeleg că este optim pentru mine exact atât cât am şi cât primesc, să mă ajute să dăruiesc cu înţelepciune, să am încredere în echilibrul cosmic, divin şi, astfel, să mă simt împlinită şi fericită.

Nu I-am cerut frumuseţea şi perfecţiunea trupului şi sufletului meu. I-am cerut doar să mă ajute aducându-mi aproape ochii aceia în care, privindu-mă ca-n Oglindă, să mă văd astfel. Revelaţia aceasta m-a împlinit şi m-a făcut fericită.

Nu I-am cerut povestea de iubire ideală. I-am cerut doar să mă ajute şi să-mi aducă aproape omul acela căruia eu să-i fiu Oglindă şi care, privindu-se în mine, să se simtă împlinit şi fericit.

Bucuresti : 21.08.2014

***

 

Pas în doi. Ceremonie sfântă

Acum doua zile a fost o zi frumoasa de august care, pentru noi, are o semnificatie deosebita. In acea zi, cu pasi bucurosi, dar si discreti, ne-am indreptat catre oficiul de Stare Civila, unde am recunoscut unimea noastra in Suflet.
Divinitatea care ne insoteste in permanenta si-a facut simtita prezenta intr-un mod fermecator, asa cum ne-am dorit. Aglomeratia mare dinainte s-a evaporat brusc si parca ceremonia noastra s-a petrecut in alta realitate. Atat doamna ofiter al Starii Civile cat si fotograful oficial au fost plini de grija si atentie ca fiecare amanunt sa decurga perfect.

La iesire, a fost iarasi un moment minunat. Holul era aproape gol si am iesit in liniste afara, unde am mai facut cateva poze. Era soare, vantul ne-a mangaiat cu grija si ne-am intors in cuibusorul nostru bucurosi de toate.

Liliana si Adrian

Bat clopotele, Tată, le auzi? Mă cheamă glasul lor spre-a Ta icoană!

Dar templul Tău e-n trupul meu. Din el şoptesc spre Tine psalmii ca din strană,

Din el trimit spre Tine rugăciuni, din el invoc a Cerului iertare,

Din el, smerită, chem Cuvântul Tău să-mi fie foc aprins în lumânare.

Bat clopotele lumii, Tată drag! Din templul Tău mă-nchin şi eu la Tine,

Şi-ţi multumesc că-n el Te-ai coborât şi ai sfinţit altarul alb din mine,

Că ai deschis vitralii violet spre răsăriturile Tale nesfârşite,

C-ai prorocit buchetul alb de crini unind icoane sfinte, aurite.

Bat clopotele, Tată, le auzi? Sunt glasuri fermecate în cântare,

E Buna Ta Vestire pe Pământ, e melodia Ta spre înălţare!

În templul Tău, un zid frumos, curat, vin îngerii şi sfinţii-n albe cete

Să guste pâinea Ta, nerăbdători, şi din potirul Tău să bea cu sete.

Bat clopotele-n mine, Tată, azi! Ce bucurie sună-n larga zare!

Anunţă-a Ta Prezenţă în altar prin Fiul Tău - Lumină-n sărbătoare!

Icoanele-nflorite îţi zâmbesc şi te slăvesc prin vers de Liturghie

Că-n taină, astăzi, Eva şi Adam au fost uniţi de-a Ta ceremonie.

Bucureşti: 24.08.2014