Nu-i de mine Raiu-acesta

Autor: Carmen Badyla

Umblă îngerii pe stradă

cu tristeți în aripi strânse,
Îmbrăcați în stele plânse

și în muguri de zăpadă,
Țipă-n urma lor asfaltul

cocoșat sub tălpi grăbite
Și din gânduri ruginite,

moartea-și pregătește saltul.

Încă e devreme-n viață,

oamenii își dorm trăirea
Pernă-și fac din amăgirea

ce li se imprimă-n față,
Habar n-au că-n îngâmfarea

de-a se crede cei mai cei,
Îngerii urzesc uitarea

și-o dezlănțuie în ei.

Pașii somnului prin lume

nasc ecouri trecătoare,
Ce se pierd rătăcitoare

pe-o alee fără nume,
Prin saloane de tuns îngeri,

prin vremelnice dughene
Unde Raiu-n Iad se cerne,

istovit de-atâtea-nfrângeri.

S-a umplut de fulgi cetatea

și se miră Eve-n tocuri,
Ard orbecăind în focuri,

invocând Divinitatea,
Bântuie prin cafenele,

slugi arginților din pungă,
Nu-i durere să le-ajungă

și nici fluviu să le spele.

Nu-i de mine Raiu-acesta,

îmi tot zic de-o veșnicie,
Și nici Iadul n-o să fie,

până nu-mi sfârșesc povestea,
Lumea-i trotuar pe ducă,

unde îngeri tunși se miră,
Aer omenesc respiră

și din fulgi își fac perucă.