duminică, 19 martie 2017

De echinocţiu sărbătorim cu răsaduri







Cum anul acesta echinocţiul de primăvară este pe 20 martie, adică mâine, ne-am apucat şi noi de răsaduri ca să ne prinda şi pe noi acest moment magic, sărbătorirea primăverii astronomice, cu seminţele puse la încolţit, cu intenţiile formulate, cu aşteptările însămânţate şi cu pământul binecuvântat de primele rodnice incantaţii şi invocaţii. Glumesc şi nu prea.

Am început, mai întâi, desigur, cu spălarea recipientelor necesare, respectiv, a minirăsadurilor şi minighivecelor colorate. Afară, în curte, cu apă din fântână, într-o mie şi una de ligheane colorate şi cu mănuşi de cauciuc am descântat bine toate jucăriile noastre de farmecele anului trecut, le-am purificat de energiile grele, statice, prăfuite, adică, acumulate în decursul iernii, atât cât au zăcut ele în şură, în dinozaurul, pardon, în dulapul cel verde (cititorii mai vechi ştiu despre ce este vorba) şi le-am pregătit pentru joaca noului sezon de grădinărit.

Apoi, am trecut la treburi serioase: jocul cu pământul şi cu seminţele. Aşa cum mulţi copii mici se joacă în părculeţ cu nisipul şi cu găletuşele, aşa şi eu am umplut toate miniserele cu mraniţă afânată (am cumpărat doi saci cu pământ pentru răsaduri, căci este mult mai uşor de lucrat cu el în acest scop decât cu pământul de la muşuroaiele de cârtiţe).

După această operaţiune extrem de complicată, complexă şi foarte compatibilă cu atributele noastre de grădinari cu un an vechime în exerciţiul funcţiunii, Adrian a însămânţat fiecare alveolă a miniserelor cu câte una, două, trei sau chiar cu câte patru firfirici de seminţe de legume. În final, după ce a terminat cele opt minisere, fiecare cu cate 24 alveole, ne-am dat seama că procesase, bucată cu bucată, peste 600 de seminţe. Aşadar, spuneţi şi voi, nu este asta muncă şi răbdare de chinez? Este. Adică.... joc de chinez, am vrut să spun.

Au urmat etichetarea, udarea cu stropitoarea specială pentru răsaduri, acoperirea cu capacele transparente şi amplasarea lor pe holul cel mare, la lumină şi odihnire tainică pentru o vreme. La timpul potrivit, din întunericul, hrana şi căldura pământului, seminţele vor plămădi şi îşi vor înălţa spre ceruri vârfuri verzi, fragede, foarte îndrăzneţe şi foarte curajoase, dornice  şi ele de joacă şi creaţie, de rod minunat şi abundent, fiecare după soiul ei.

Răsadurile pregătite azi au fost următoarele:


-          ardei iute – 20 seminţe
-          ardei gras de Buzău – 100 seminţe
-          gogoşari uriaşi de Dambroca – 100 seminţe
-          castraveţi ţărănesti – 60 seminţe
-          vinete Longo Marketer – 70 seminţe
-          roşii Delicious – 50 seminţe
-          roşii Currant Red – 75 seminţe
-          roşii Inima de Bou – 60 seminţe
-          roşii Physalis Peruviana – 100 seminţe
-          roşii cherry galbene – 30 seminţe
 















 





Actualizare 20.03.2017 pe text (listă răsaduri) şi fotografii:


Chiar în zi de echinoctiu am continuat să pregătim răsaduri. Ema ne-a supravegheat tot timpul, vigilentă ca nu cumva să uităm ceva. Uneori părea foarte nemulţumită, nu ştim de ce, căci prea se uita încruntată la noi. Noi am bănuit ca era încercată de puternice sentimente de frustrare pe motiv că era nevoită să stea în casă în timp ce ceilalţi trei câini se hârjoneau prin curte fără jenă. Ufff, fir-ar să fie de discriminare!



Răsadurile pregătite azi 20.03.2017 au fost următoarele:

-          vinete Pana Corbului – 40 seminţe

-          ardei capia Ureche de Elefant - 40 seminţe

-          tărtăcuţe – 40 seminţe

-          roiniţă – 50 seminţe

-          coriandru – 30 seminţe

-          varză kale – 30 seminţe

-          busuioc – 50 seminţe

-          oregano – 6 ghivece mici (seminţele sunt prea mici şi nu pot fi numărate)

-          kia – 6 ghivece mici (seminţele sunt prea mici şi nu pot fi numărate)

-          quinoa – 6 ghivece mici (seminţele sunt prea mici şi nu pot fi numărate)

-          susan  - 6 ghivece mici (seminţele sunt prea mici şi nu pot fi numărate)

-          tarhon  - 6 ghivece mici (seminţele sunt prea mici şi nu pot fi numărate)







































Actualizare 27.03.2017 pe text (listă răsaduri) şi fotografii:
A doua zi după Buna Vestire, zi ploioasă şi rece, chiar cu un strop de lapoviţă, cât să se bifeze şi pe la noi “zăpada mieilor, am mai făcut o serie de răsaduri. Ema ne-a supervizat, ca de obicei. Am pus la încolţit următoarele seminţe:
-          ardei iute portocaliu – 12 seminţe
-          ardei iute rosu – 12 seminţe
-          ardei iute Cayenne – 12 seminţe
-          ardei iute roşu de boia – 12 seminţe
-          chimen – 1 caserolă
-          leuştean – 1 caserolă
-          cimbru – 1 caserolă















Acesta a fost, deci, carevasăzică, startul nostru apoteotic la răsaduri. Azi am făcut o serie, mâine vom mai face o serie şi poate o a treia, zilele următoare (vă oferim deocamdată poze cu ce am făcut azi şi voi reveni tot aici, la această însemnare, să adaug şi ce vom face de mâine încolo – dacă doriţi să le vedeţi şi pe acelea, mai reveniţi aici din când în când). 

Pe baza tabelului pe care l-a întocmit prin februarie, Adrian a ales tipurile de legume care necesită creşterea de răsaduri, înaintea plantării în grădină. Anul acesta vom avea mult mai puţine de făcut faţă de anul trecut când, pentru că nu prea ştiam cum arată unele din plantele pe care ni le doream în grădină, am făcut răsaduri cam la toate, de-ai fi zis că aveam o afacere cu vânzare en-gros şi ne pregăteam stocul de livrare. Unul uriaş! Atât de multe am făcut. Deh, începători fără experienţă, dar cu  un uriaş entuziasm! Acum, în acest sezon adică, ne putem declara tot cu un uriaş entuziasm, dar, oarecum, ceva mai experţi. Cunoaştem cum arată toate plantele,  cum cresc, ce nevoi au şi cum să le îngrijim, de-am putea organiza şi noi, de ce nu, oareşice cursuri de grădinărit. Ha, ha! Glumesc.

Nu, cursuri de grădinărit nu vom organiza, însă povestim aici, pe blog, despre experienţele noastre celor ce ne citesc, celor ce sunt interesaţi de povestea noastră şi de aventurile din Grădina lui Dumnezeu şi celor care ne iubesc.

Căci, dincolo de agricultură şi de viaţa de zi cu zi, doar simplul fapt că povestim despre noi este foarte important, deoarece şi acesta este un mod de apropiere sufletească, de căldură, de împărtăşire binevoitoare, din care cei dragi îşi încarcă bateriile, îşi alimentează bucuriile şi speranţele, îşi alină dorul de noi şi îi ajută să le fie timpul şi spaţiul care ne desparte mai uşor de suportat. Iar nouă, asemenea, ne face plăcere să ne ştim mai aproape de sufletele lor prin cuvintele şi emoţiile oglindite aici, pe blog. Dar şi celor care nu ne cunosc ne bucurăm să le arătăm ce ştim şi ce facem, atât cât ştim şi atât cât putem face, inspirându-i, orientându-i, oferindu-le exemple vii, concrete, trăite.

Dacă punem împreună, la un loc, toate poveştile celor care, ca şi noi, s-au mutat de la oraş la sat, unii înaintea noastră, alţii după noi, le-am putea uşura enorm demersul şi viaţa celor mulţi alţii care urmează să facă acest pas în perioada următoare. Iar această uşurare ar fi un plus de cunoaştere şi evoluţie pentru noi toţi, ca întreg. O evoluţie înspre o altfel de vieţuire. Una care presupune nu numai întrajutorarea altruistă, necondiţionată, curajul pasului înainte, încrederea în reuşită şi tenacitatea mersului dincolo de obstacole, ci şi conştientizarea şi asumarea fiecărei etape a drumului, a fiecăror învăţături descoperite pe drum, avându-L pe Dumnezeu înainte ca Ghid şi Maestru, Părinte şi Ajutător. Unii pot avea asta, gena pionieratului şi descoperirii, în sânge, alţii, însă, au nevoie să înveţe drumul. Ei îl pot învăţa mai uşor prin metoda oglindirii, prin exemplu personal dat de cei care l-au parcurs înainte.

Trecând peste aceste consideraţii, putem spune că echinocţiul de primăvară al acestui an ne va găsi pregătiţi. Şi ce poate fi mai plăcut după o repriză de joacă, una serioasă, desigur, decât o alta, una care să presupună o plimbare în lumina misterioasă, dulce şi blândă a apusului de soare spre livadă, spre mănăstire şi înapoi, spre casă, plimbare sub cam ultimul plafon de nori înainte de Marea Încălzire Primăvăratică. De plouat, n-a plouat. Dar a fost foarte plăcută perspectiva, jocul de lumini şi umbre, dar, mai ales, emoţiile şi starea de uimire în faţa măreţiei şi nesfârşirii cereşti atât de spectaculos pictată de Mâna Marelui Creator.

Iar, în final, în ceas târziu al înserării, am primit binecuvântarea Tatălui Nostru în ritm cadenţat şi sacru de toacă mănăstirească şi în ecouri prelungi, purificatoare, de clopot chemător la rugăciune.






























































 


Din Grădina lui Dumnezeu: 19.03.2017



***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu