marți, 22 noiembrie 2016

Potopul de bani şi Abundenţa




În noaptea dintre 19 spre 20 noiembrie (sâmbătă spre duminică) am avut un vis interesant. O să-l povestesc aici mai mult pentru a-l face un marker peste timp. Nu ştiu încă de ce, dar ştiu că este bine să fac asta.

***

În vis, se făcea că urma să aibă loc o mare loterie care putea fi urmărită la televizor. Dar nu una obişnuită, pentru toată lumea, ci una organizată numai pentru cei cărora li se înmâna o anumită parolă cu care accesau programul/frecvenţa respectiv/ă. Cine nu avea parola nu putea urmări desfăşurarea loteriei şi, implicit, nu se putea înscrie pentru câştig. Câştigul era, după cum bine v-aţi dat seama, “Potopul de bani şi Abundenţa”.

Cumva, nu ştiu cum, şi Adrian şi cu mine am primit parola de acces.

În ziua şi la ora potrivită, ne-am adunat undeva (părea o locaţie familiară), într-o cameră, în faţa unui televizor, a unuia cu ecran uriaş, plat, aşezat pe un suport direct pe podea.

În incintă erau mai mulţi oameni – ca-ntr-o familie foarte numeroasă – şi toţi erau nerăbdători şi foarte curioşi să vadă ce se întâmplă. Energia curiozităţii am perceput-o mai degrabă înaintea oricăror alte emoţii ale lor. Era o atmosferă de sărbătoare, cumva, ca la revelion.

Noi doi, de asemenea, eram foarte curioşi şi stăteam într-o parte a camerei, mai retraşi, în expectativă.

Brusc, pe ecran a început a rula un fel de generic zgomotos, ca la emisiunile de jocuri de noroc tip Bingo (din anii ’90, dacă vi le mai amintiţi). Muzică şi ritmuri agitate, jocuri de lumini şi forme multicolore, scântei strălucitoare şi artificii orbitoare umpleau ecranul, anunţând marele eveniment, loteria. La un moment dat, un glas din back-ground a anunţat: “Şi, acum, introduceţi parola!”, după care toţi cei prezenţi au început să butoneze frenetic parolele primite pe telecomenzile pe care le aveau în mâini. Fiecare participant avea telecomanda lui. Părându-ni-se un joc foarte amuzant, ca la o petrecere, am făcut şi noi la fel, introducând parola noastră.

După ce toţi au încheiat procedura, pe monitorul acela uriaş, al televizorului, a apărut un cod de bare. Apoi, acelaşi glas din back-ground ne-a invitat pe toţi să ne apropiem cardurile personale de ecran, în dreptul codului de bare respectiv.

Ce-a urmat ni s-a părut teribil de caraghios. Toţi cei prezenţi s-au năpustit înainte, cu cardurile în mâini, să le atingă de monitor, convinşi fiind că, astfel, aveau să fie încărcate cu sume exorbitante de bani. 



Nouă nu ne venea să credem că oamenii luau în serios ceea ce nouă ni se păruse doar un joc distractiv, de petrecere. Noi rămăseserăm pe locurile noastre, retraşi, în spatele tuturor, şi priveam uimiţi şi contrariaţi cum se înghesuiau toti spre ecranul televizorului ca să-şi ţină cât mai mult timp cardurile ataşate de imaginea aceea a codului de bare. “Este absurd! Cum pot să-şi închipuie ei că vor primi bani prin intermediul televizorului?!?!? Doar nu-i un bancomat acolo! Ce glumă e asta? Chiar nu văd, chiar nu înţeleg?”  vorbeam noi, unul cu celălalt, contrariaţi de ceea ce se întâmpla.

La un moment dat, după ce oamenii s-au liniştit, terminând toţi procedura cu cardul, pe ecran au început să ruleze, cu viteza mare, imagini multicolore, ca la tonomate, ca şi cum se făcea extragerea marelui premiu, respectiv, alegerea celui care avea să câştige Potopul de bani.

După un timp totul s-a oprit brusc, iar pe ecran a rămas blocat doar un banner simplu, banal, monocromatic, pe care stăteau scrise urmatoarele:

“Potopul de bani şi Abundenţa vor fi ale celor ce trăiesc IUBIREA.”




Din Grădina lui Dumnezeu: 22.11.2016
***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu