Reţeta:
Mai întâi, se intră
într-o stare de detaşare şi de liniştire a gândurilor haotice, a agitaţiei mentale obişnuite, şi se spune rugăciunea de dimineaţă: “Ajută-ne,
Doamne, astăzi, să putem începe ziua împreună cu “marţianul” cel mai zemos, cel
mai gustos, cel mai proapăt şi cel mai delicios cu putinţă.”
Apoi, după ce se
pregăteste laboratorul de fabricaţie a Elixirului, se pleacă pe teren în căutarea
marţianului cu pricina.
După ce se găseşte,
se prinde şi se strânge bine de gât cu mâinile, se taie cu foarfeca şi se duce,
legat fedeleş, direct în laborator.
Prima fază din
procesul de fabricaţie presupune aplicarea unui duş rece marţianului, apoi secţionarea
lui în mai multe părţi şi introducerea bucăţilor în dispozitivul de presare şi
stoarcere. Dacă vi se va întâmpla să mai auziţi un oarecare geamăt, ignoraţi-l şi
presaţi mai departe conştiincioşi. Rămâneţi prezenţi, conştienţi şi cât mai concentraţi
cu putinţă. Dacă vă va mai veni cumva vreun gând trecător, cum că ar trebui să
renuntaţi la proces, consideraţi-l nesemnificativ, ignoraţi-l, de asemenea,
iertaţi-vă şi continuaţi stoarcerea marţianului, adăugând în aparatul de
stoarcere tot mai multe bucăţi de marţian până obtineţi cantitatea dorită din
ingredientul de bază al Elixirului: sucul brut de marţian.
Cea de-a doua
fază presupune rafinarea şi înnobilarea gustului prin adăugarea de arome
naturale, după preferinţe. Noi am adăugat aromă de căpşunici. Aproape coapte,
bineînţeles. Voi puteţi diversifica, folosind zmeură, mure, coacăze, fragi,
agrişe, ori altceva din grădina voastră, dacă aveţi grădină. Dacă vreţi să
folosiţi ceva din grădina altora, atunci opţiunile sunt destul de generoase.
Toate aceste ingrediente suplimentare au rolul de a vă face viaţa mai frumoasă şi
de a vă ajuta să nu vă răzgândiţi. Sucul în formă brută poate fi mai greu
acceptat de organism, dar, administrat cu diverse suplimente aromatice, cu
zaharuri naturale şi flavonoide, poate deveni chiar interesant, plăcut şi, în
unele cazuri, poate creea chiar dependenţă.
În a treia fază
a procesului tehnologic, cea care precede consumul, se aplică o procedură de
marketing numită standard “decorare”. Aici lăsaţi-vă imaginaţia să zburde neîngrădită
de credinţele negative, de precondiţionări, ori de experienţele limitative din
trecut, din copilărie sau din alte vieţi.
Jucaţi-vă,
combinaţi, încercaţi şi amestecaţi tot felul de ingrediente care, prin natura
lor vizuală, olfactivă, ori gustativă, vor exercita asupra voastră o ultimă încercare
de convingere că ceea ce urmează să faceţi este de bun augur, că merită, că va
aduce un aport benefic şi deosebit sănătăţii şi vitalităţii voastre şi că, la
urma urmei, nu poate fi chiar atât de rău cum spun unii, din moment ce alţii se
tot laudă că ei consumă zilnic aşa ceva, ba, mai mult decât atât, chiar de două
ori pe zi.
Deci, înainte de
a trece la ultima fază, respectiv, cea a consumului efectiv, expandaţi-vă cât
puteţi de mult conştiinţa şi aura, deschideţi-vă larg inima, opriţi-vă gândurile,
respiraţi adânc şi rostiţi solemn invocaţia următoare: “Fie ce-o fi!” Apoi, savuraţi. Gustând
puţin câte puţin, ori totul dintr-o înghiţitură, dând paharul peste cap într-o fracţiune
de secundă şi ţinându-vă respiraţia, fiecare după preferinţă sau după putere
personală. Apoi ciupiţi-vă tare de tot pentru a verifica dacă pulsul este bun,
dacă respiraţi normal, ori dacă mai sunteţi în aceeaşi realitate şi în aceeaşi
linie temporală ca înainte de consum.
Dacă aţi ingerat
Elixir de Marţian Fresh cu ochii strâns închişi
şi cu tot corpul crispat, atunci este cazul ca să vă relaxaţi şi să înţelegeţi
că, după ce aţi înghiţit şi ultimul strop, este cazul să deschideţi, totuşi, ochii.
Fie încet, încet, fără grabă, fie brusc. Din nou, fiecare după preferinţă, fiecare
în ritmul lui şi în maniera proprie.
Dacă vă veţi număra
printre aceia care au reuşit să depăşească primul moment “de după”, ar trebui să fiţi în stare şi să faceţi curăţenie
şi să strângeţi laboratorul de fabricaţie pentru următorul proces, pentru următorul
lot de Elixir. Dacă va mai fi
vreunul. Dacă da, atunci să ştiţi că există şanse să deveniţi dependenţi. Oricum,
ar fi bine să împărtăşiţi şi altora experienţa voastră, să povestiţi ce-aţi simţit,
ce-aţi vizualizat şi cum vi se pare noul nivel evolutiv în care tocmai aţi păşit,
respectiv, acela de proaspeţi consumatori de Elixir
de Marţian Fresh.
Un pont: dacă băgaţi
marţianul şi căpşunicile (sau orice alte adiţionale de rafinare alegeţi) la
frigider pentru câteva ore înainte de procesare, veţi obţine un Elixir de Marţian Fresh rece, răcoritor, cu
arome şi gust mai intense.
Deţinem informaţii
din surse secrete, protejate, că unii, dependenţi fiind, au început să-şi
producă acasă, în propria lor grădină, materia primă necesară fabricării
acestui Elixir deosebit. Respectiv, şi-au cultivat marţieni en-gros, unii de
tip Grâu-Spelta şi unii de tip Orz.
Dependenţa lor de acest Elixir a devenit atât de mare încât deja ies pe
câmp de două ori pe zi, adună câte un braţ de marţieni proaspeţi de fiecare dată,
luând din ambele tipuri, şi îşi manufacturează, în condiţii clandestine, preţiosul
suc verde, brut. Ba, mai mult decât atât, îl şi rafinează şi chiar ajung să îşi
producă adevăratul Elixir de Marţian Fresh, cel atât
de căutat, atât de dorit şi atât de necesar. Şi – culmea! - le place! Şi încă
ce le place!!!!
Dom’ne, ce
oameni! Ce oameni!! Nu se poate asa ceva!!!
La ce le-o
folosi, dom’ne, Elixirul ăsta? La ce le-o trebui?? La ce-o fi bun???
Îi transformă
cumva?
Cum? În ce? Înspre...
unde??
Din Grădina lui Dumnezeu:
29.05.2016
***
