sâmbătă, 17 noiembrie 2018

Confort sporit dupa trei ani




Si ne-am intors acasa dintr-o mica vacanta de o saptamana la munte.

Am ajuns acolo luni, pe o vreme splendida, o zi de toamna insorita, cu un cer albastru impecabil si cu un aer de munte placut, numai bun de plimbare prin padure. Ceea ce am si facut cateva zile la rand. Dupa care a venit iarna peste noi. Prima zapada nu ne-a luat chiar pe nepregatite, asa cum li se intampla unora. Am avut la noi tot echipamentul necesar, caci eram informati de la meteo: imbracaminte si incaltaminte adecvate, fulare, caciuli si manusi. Deci ne-am simtit super bine.
 
Intoarcerea acasa a insemnat intoarcerea de la iarna inapoi la toamna. Pe aici nici vorba de zapada, iar temperaturile ziua sunt pozitive si chiar maricele.

Dar altceva vroiam sa va spun. Daca in prima iarna de dupa mutarea in Gradina lui Dumnezeu intoarcerea acasa dupa o absenta de mai multe zile era un adevarat calvar pana reuseam sa incalzim casa cat de cat (pana spre miezul noptii abia reuseam sa crestem temperatura de la 5-6 grade pana spre 15-16 grade pentru ca peretii si tavanele nu erau izolate, ferestrele si usile vechi nu erau etanse, sobele nu erau curatate, iar noi habar n-aveam sa aprindem focul din prima – am povestit despre aceste peripetii in insemnarea “Grădina lui Dumnezeu (32) - În a doua săptămână “Schimbarea la faţă” continuă” ), acum am ajuns in nici 20 de minute la peste 20 de grade dupa ce am pornit doar un foc intr-o singura soba de teracota (cea cu plita din bucatarie) si radiatoarele pe infrarosu din tavane. Ei bine, asta da viata! :) Dar acum situatia casei este complet diferita fata de atunci: ferestrele si usile au fost inlocuite cu termopane, au fost turnate sape in toate incaperile, acoperisul a fost schimbat, peretii si tavanele au fost izolate, sobele si hornurile au fost curatate, iar Adrian a devenit un adevarat expert-doctor-honoris-cauza in aprinsul focului in sobele de teracota.

Totusi.... ne-am intors acasa de la conditiile incalzirii cu centrala termica pe gaz, de unde am ramas cu niste nostalgii. Ce crapat lemne? Ce curatat cenusa? Ce aprins focul? :D Adica.... ce inseamna, dom'ne, sa dai brusc de confort sporit si, mai ales, de luxul de a nu face nimic pentru a-l avea! Boierie! 

PS.1 - pozele sunt facute de Adrian cu telefonul, deci.... doar vreo doua. Eu ma declar inapta sa folosesc camera foto din telefon. Pur si simplu ma revolta si numai ideea! Fotografiatul este pentru mine ca un act sacru de creatie prin care surprind frumusetea lumii, iar folosirea telefonului pentru asa ceva, oricat de performant ar fi, mi se pare mai mult decat un sacrilegiu! Nu pot si pace! 

PS.2.1 -  Despre chinul nostru de a incalzi casa la inceput, cand nu era facuta nici o imbunatatire, deci, fara renovare, iar noi nu stiam nici macar sa aprindem focul, am povestit aici.... http://ingradinaluidumnezeu.blogspot.com/2016/02/gradina-lui-dumnezeu-32-in-doua.html

PS.2.2 - Despre peripetiile demararii lucrarilor de renovare, cu schimbarea geamurilor vechi, prioritatea nr. 1, am povestit aici... cu umor si voie buna... http://ingradinaluidumnezeu.blogspot.com/2016/02/gradina-lui-dumnezeu-36-termopanele-si.html 

PS.2.3 - Si cam acestea ne-au fost primele concluzii de dupa mutare, cele de la inceputul vietii noastre la tara, in urma cu trei ani....  http://ingradinaluidumnezeu.blogspot.com/2016/03/gradina-lui-dumnezeu-41-viata-noastra.html






Din Grădina lui Dumnezeu: 17.11.2018

***